Săptămâna Albă, perioada de tranziție spre Postul Mare în tradiția ortodoxă
Înaintea intrării în Postul Mare, calendarul ortodox propune o etapă de tranziție care combină rânduiala bisericească, obiceiurile alimentare și pregătirea interioară. Săptămâna Albă, cunoscută și ca Săptămâna Brânzei, are rolul de a pregăti treptat credincioșii pentru una dintre cele mai exigente perioade spirituale ale anului.
Această perioadă nu este redusă la reguli alimentare, ci reprezintă un interval de reflecție și acomodare spirituală, în care accentul se mută treptat de la cotidian către dimensiunea lăuntrică. Renunțarea la carne marchează începutul desprinderii de excese, într-un proces gradual care urmărește echilibrul dintre trup și suflet.
Prin rânduiala sa, Săptămâna Albă creează un cadru de liniștire interioară, pregătind credincioșii pentru ritmul mai auster al Postului Mare, centrat pe rugăciune și introspecție. Numele perioadei este strâns legat de tipul alimentelor permise, considerate tradițional „albe”, precum laptele, brânza, smântâna sau ouăle. Dincolo de aspectul practic, denumirea are o încărcătură simbolică, trimițând la ideea de puritate și lumină. Această simbolistică sugerează o curățire treptată, atât fizică, cât și sufletească, care precede rigoarea Postului Paștelui.
În anul 2026, Săptămâna Albă este cuprinsă între 16 și 22 februarie, interval care leagă Duminica Înfricoșătoarei Judecăți de începutul efectiv al Postului Mare, pe 23 februarie, potrivit calendarului ortodox. Această săptămână este asociată cu lăsatul secului de carne și cu începutul unei perioade de adaptare spirituală progresivă. Pentru credincioși, aceste zile funcționează ca un prag simbolic, în care se face trecerea de la alimentația obișnuită la rânduiala strictă a postului de patruzeci de zile.
În Săptămâna Albă, credincioșii renunță treptat la carnea obișnuită, consumând în schimb alimente „albe” precum lapte, brânză, smântână, ouă și pește, pentru a facilita o tranziție lină către Postul Mare. Această schimbare nu este doar practică, ci și simbolică. Reducerea treptată a produselor din carne ajută la pregătirea organismului și concentrează atenția asupra dimensiunii spirituale a săptămânii. Mesele rămân simple, dar echilibrate, respectând tradițiile culinare și rânduiala bisericească. În această perioadă, în multe case se pregătesc plăcinte cu brânză sau mâncăruri pe bază de lactate și pește, menținând atât obiceiurile gastronomice, cât și semnificația spirituală a săptămânii, a explicat preotul Dan Damaschin.
Săptămâna Brânzei în tradiția românească combină pregătirea spirituală cu obiceiuri populare, subliniind importanța acestei perioade de tranziție către Postul Mare. Credincioșii se concentrează pe rugăciune, participă la slujbele bisericești și la spovedanie, pregătindu-și sufletul pentru introspecție și liniște interioară. Un moment esențial este Duminica Iertării, când oamenii își cer iertare reciproc pentru greșelile comise, simbolizând reconcilierea și purificarea inimii înainte de post. În plan comunitar, se evită nunțile și petrecerile, iar curățenia gospodăriilor este un gest simbolic care reflectă purificarea spirituală.De asemenea, sunt încurajate faptele de milostenie și ajutorarea celor nevoiași, punând accent pe dimensiunea morală și solidaritatea comunitară. Astfel, Săptămâna Brânzei devine nu doar o etapă de adaptare a alimentației, ci și o perioadă de valori morale, introspecție și pregătire sufletească.
