PS Paisie Sinaitul, la prima denie din post: „Omul stăpânit de păcate își pierde luciditatea”
„Omul stăpânit de păcate își pierde luciditatea sufletului”, a semnalat PS Paisie Sinaitul miercuri seară la Denia Canonului Mare, oficiată în Catedrala Patriarhală. Episcopul vicar patriarhal a făcut afirmația referindu-se la cazul ucigașului de frate Cain, prezentat în Canon.
„Covârșind eu de bunăvoie uciderea lui Cain, m-am făcut cu știință ucigaș al sufletului (…). Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptății lui Abel. Daruri bineprimite nu Ţi-am adus Ție niciodată, nici fapte vrednice, nici jertfă curată, nici viaţă fără prihană” (din Canonul Mare al Sf. Andrei Criteanul).
Preasfinția Sa a explicat că „în slujirea și jertfa lui față de Dumnezeu, Cain nu a dat tot ce putea. I-a adus lui Dumnezeu slujire doar cu buze, cuvinte goale; nu și-a oferit inima sa. Știa că jertfa pe care o aducea era doar un spectacol exterior, superficial, dar și-a ‹ucis› conștiința, neascultând-o”.
La fel ca în cazul lui Cain, a spus PS Paisie, „natura umană căzută ne face ca atunci când, în mod conștient, voit, nu vrem să oferim cel mai bun lucru lui Dumnezeu, ori fratelui nostru, ne așteptăm totuși să primim cea mai bună recompensă, deși nu o merităm”.
„Iar atunci când, pe bună dreptate, nu primim astfel, ne supărăm, ne umplem de furie și ‹ucidem conștiința› care încearcă să ne spună că dezamăgirea noastră este din vina noastră. Desigur, orgoliul, mândria, ne face să credem că dezamăgirea, nemulțumirea noastră, trebuie să fie din vina altcuiva, încât ne întoarcem împotriva fratelui nostru. Evident că nu ucidem în exterior, așa cum a făcut Cain”, a continuat ierarhul, „dar rănim sau chiar ‹ucidem› dragostea fratelui nostru prin cuvinte și prin răutate”.
„Omul stăpânit de păcate își pierde luciditatea sufletului. Prin păcat, noi ne pierdem raționalitatea firii. Orice păcat care ne stăpânește sufletul ne transformă în oameni iraționali. Dacă vorbim despre păcatul mâniei, al furiei care uneori ne stăpânește, ne dăm seama că la supărare, la furie, acționăm de parcă nu suntem noi cu adevărat, iar când ne revenim, ne cerem iertare spunând că parcă nu am fost noi”.
PS Paisie Sinaitul a subliniat că scopul Canonului Mare, care aduce în atenția noastră personaje ale Sfintei Scripturi, este de a corecta păcate și de a ne inspira pocăinţa.
„Unul dintre teologii ortodocși, Panayotis Nellas, care a studiat și a scris despre profunzimea teologică a Canonului cel Mare, ne spune că acesta învață sufletul să plângă, să transforme rugăciunea într-o mărturisire și să strige din toată ființa sa după raționalitatea pierdută”.
„Întregul Canon ne îndeamnă să plângem pentru păcatele noastre, pentru că plânsul face sufletul curat. Pocăința, rugăciunea și postul ne ajută să redobândim curăția inimii și vindecarea de păcate. De aceea, postul nu este despre alimentarea egoului nostru, ci este despre recunoașterea stării noastre de păcătoșenie. Prin pocăinţă, omul vindecă sufletul său rănit, repară înstrăinarea sa de Dumnezeu”, a concluzionat ierarhul.
