Sfinții mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel. Moștenirea lor spirituală ne încurajează să mărturisim credința

Biserica Ortodoxă cinstește la 4 iunie pe Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel. Viața sfinților Zotic, Atal, Camasie și Filip este un exemplu remarcabil de curaj, credință și devotament pentru Dumnezeu. Acești sfinți martiri, care au trăit în perioada persecuțiilor creștine din secolul al IV-lea, au sfidat opresiunea și și-au păstrat credința neclintită, punându-și viața în slujba lui Dumnezeu și a principiilor creștine. În acest articol, vom explora viața și moștenirea lor, precum și importanța lor în spiritualitatea creștină.

1. Sfântul Zotic:

Sfântul Zotic a fost un creștin fervent care a trăit în timpul persecuțiilor creștine din perioada împăratului Dioclețian. El a refuzat să renunțe la credința sa creștină și a fost supus unor chinuri cumplite. Cu toate acestea, el și-a menținut demnitatea și credința în timpul martiriului său. Sfântul Zotic este considerat un exemplu de curaj și devotament față de Dumnezeu, inspirând generații de creștini să rămână fideli credinței în fața opresiunii.

2. Sfântul Atal:

Sfântul Atal a fost un episcop creștin care a trăit în secolul al IV-lea. El a fost unul dintre principalii apărători ai credinței creștine și a luptat împotriva ereziilor vremii sale. În timpul persecuțiilor, a fost supus la torturi și chinuri groaznice, dar și-a păstrat integritatea spirituală și credința neștirbită în Hristos. Sfântul Atal este recunoscut ca un exemplu de curaj și răbdare în suferință, învățându-ne să rămânem puternici în credință în fața adversităților.

3. Sfânta Camasie:

Sfântul Camasie a fost a trăit în timpul persecuțiilor din secolul al IV-lea. A refuzat să renunțe la credința creștină și a fost supus unor chinuri cumplite. Cu toate acestea, și-a păstrat neclintit credința și a rămas fidel lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții. Sfântul Camasie este un exemplu de curaj și statornicie, ilustrând puterea credinței în momentele dificile.

4. Sfântul Filip:

Sfântul Filip a fost un creștin care a trăit în timpul persecuțiilor creștine din secolul al IV-lea. El a fost supus la torturi și chinuri în încercarea de a-l determina să renunțe la credința sa. Cu toate acestea, sfântul Filip a rămas neclintit și a continuat să mărturisească credința creștină până la moartea sa. El este considerat un exemplu de curaj și loialitate față de Dumnezeu, inspirând pe cei din jur să rămână fermi în credința lor.

Sfinții Zotic, Atal, Camasie și Filip au fost modele de curaj, credință și devotament în perioada persecuțiilor creștine. Prin martiriul lor, ei ne învață să rămânem fideli credinței și principiilor noastre, indiferent de provocările și opresiunile cu care ne confruntăm. Moștenirea lor spirituală ne încurajează să fim curajoși în mărturisirea credinței noastre și să luptăm pentru valorile creștine în lumea în care trăim. Sfinții Zotic, Atal, Camasie și Filip rămân exemple vii ale puterii credinței și sfințeniei în viața creștinilor de astăzi.

Acești sfinți fac parte din grupul celor 36 de mucenici care au pătimit pe pământul țării noastre, în vechiul Noviodunum, Isaccea de astăzi, în perioada 319-324, când domnea împăratul Liciniu. Potrivit altor cercetători, Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel au pătimit fie în vremea împaratului Iulian Apostatul (361-363), fie în jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric.

Trupurile acestor mucenici au fost depuse într-o criptă din Niculitel. Peste această criptă s-a zidit în timp o biserică din piatră. Din cauza războaielor, biserica a fost distrusă, iar cripta a fost acoperită de moloz. În vara anului 1971, cu ocazia unor surpări de teren datorate unor ploi abundente, s-a descoperit cripta martirilor. În interiorul criptei s-a găsit un sicriu cu osemintele a patru bărbați. Deasupra sicriului, pe pereți, s-au descoperit două inscripții grecești. Prima a fost tradusă prin: „Martirii lui Hristos“, iar a doua „Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos“. Tot acolo, în partea de jos a criptei, s-au descoperit, în două vase de ceramică, rămăşiţe de oseminte, amestecate cu ţărână, ale altor doi Mucenici, fără a li se cunoaşte numele. Obştea creştinilor s-a bucurat, aşadar, cunoscând că, dintru început, şi din sânul neamului românesc Dumnezeu a fost preaslăvit de Sfinţi şi Mucenici.

Arheologii și teologii care s-au ocupat cu aceste descoperiri de la Niculițel n-au putut stabili data și timpul pătimirii acestor șase martiri. Cei mai mulți consideră că au fost martirizați în localitatea învecinată Noviodunum (azi orașul Isaccea), fie în cursul persecuției lui Dioclețian, prin anii 303-304, fie în timpul împăratului Liciniu, care a luat mai multe măsuri împotriva creștinilor, în anii 319-324. Poate cei doi, necunoscuți, să fi pătimit și mai devreme. Martirologiul „siriac” pomenește pe mucenicul Filippos în ziua de 4 iunie, iar Martirologiul numit „ieronimian” îi menționează pe toți, la aceeași dată, adăugând și alte nume: Quirinus, Iulia, Saturninus, Galdunus, Ninnita, Fortunio și alți 25, ale căror nume sunt notate. S-ar putea ca între ei să fi fost și cei doi martiri necunoscuți descoperiți la Niculițel. Numele primilor trei martiri sunt orientale, cel de Filippos este biblic, iar celelalte sunt latine, deci ar fi niște localnici daco-romani.

Pe 17 ianuarie 1973, arhiepiscopul Dunării de Jos, Antim Nica, a dat binecuvântare ca aceste moaște să fie duse la Mânăstirea Cocoș, spre a fi venerate de credincioși. Ele au fost duse de arhiereul Gherasim Constănțeanul pe atunci, actualmente Arhiepiscopul Râmnicului, și preotul consilier Dumitru Căpăciurea din Măcin. Moaștele celor patru sfinți mucenici sunt prezente și astăzi în biserica mânăstirii Cocoș, din jud. Tulcea.