Sfinţii Mucenici Chiril, Chindeus şi Tasie, martirizați la Axiopolis (Cernavodă). „Sfinţi români, cei ce aţi primit cununile neveştejite ale măririi, ascultaţi ruga noastră din inimi curate şi smerite”

Sfinţi români şi protoromâni Chiril, Chindeu şi Tasie, au fost trei martiri recrutaţi din rândul populaţiei autohtone daco-romane din Scythia Minor (Dobrogea), în anul 304, în cursul groaznicei persecuţii a împăratului Diocleţian. Ei au pătimit în cetatea Axiopolis, lângă Cernavoda de astăzi, unde mai târziu s-a ridicat şi o biserică în amintirea lor ale cărei ruine se mai văd şi în zilele noastre.

Numele acestor trei Sfinți Mucenici, ce au suferit moarte martirică pe vremea împăratului Dioclețian (începutul secolului 4), în cetatea Axiopolis (Cernavodă), sînt pomenite într-o inscripţie descoperită în anul 1947. În ce-l privește pe Tasie (Tasius), unii cred că-i unul și același cu ostaşul martir Dasie (Dasius), al cărui „act martiric” îl indică pătimitor în cetatea Durostorum, la anul 304, pe 20 noiembrie (zi în care și este pomenit de Biserică). Există și supoziția că ar fi suferit martiriul la Axiopolis, iar mai tîrziu moaştele i-au fost aşezate temporar în Durostorum (ulterior ajungînd prin Italia).

Sfântul Chiril era cinstit în Axiopolis, având cinci zile de sărbătoare. El a suferit chinuri pentru Hristos într-o zi de 26 aprilie. Tot în aceeași zi a pătimit și Sfântul Chindeu. Martiriul Sfântului Tasie a fost la Axiopolis, iar moaştele i-au fost aşezate în Durostorum. Din actul său martiric aflăm că era soldat în armata romană, în vremea persecuţiilor lui Diocleţian. În cinstea zeului Cronos, numit de romani Saturn, era răspândită sărbătoarea „saturnaliilor”. Cu acest prilej se alegea un soldat care timp de 30 de zile putea să-şi permită fapte nelegiuite şi ruşinoase. După încheierea acestor zile, el urma să fie adus jertfă lui Cronos şi ucis cu săbii.

S-a întâmplat să fie ales tocmai soldatul creştin Tasie. „Aprins de râvna sfântă”, după cum mărturiseşte actul său martiric, şi-a dat seama că după acele petreceri deşarte şi trecătoare, „va fi aruncat în focul cel veşnic”, încât Tasie şi-a zis: „Este mai bine pentru mine să sufăr puţinele chinuri şi munci, pentru numele Domnului Iisus Hristos, iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică împreună cu toţi sfinţii”.

În faţa prietenilor săi a mărturisit că este creştin şi preferă să fie adus jertfă lui Hristos. Închis fiind, neînfricatul Tasie a respins cinstirea împăraţilor de atunci, ceea ce i-a adus sfârşitul. A fost supus la multe chinuri şi în cele din urmă s-a ordonat să i se taie capul. Sfintele moaşte au fost duse cu cinste la Durostorum.

Sfântul Chiril era cinstit în Axiopolis (lângă actualul Cernavodă), fie ca un martir local, fie că numai suferise aici pentru Hristos, într-o zi de 26 aprilie. Se crede că pe mormântul lui s-ar fi ridicat o biserică, ale cărei ruine se văd şi în ziua de azi. La fel stau lucrurile şi în cazul Sfântului Chindeu, probabil un daco-roman.

Biserica Ortodoxă Română îi sărbătoreşte pe acești sfinți mucenici la data de 26 aprilie. Numele lor sunt pomenite într-o inscripţie descoperită în Dobrogea în anul 1947.

O, prealăudaţi purtători de Dumnezeu, Sfinţi români, cei ce aţi primit cununile neveştejite ale măririi şi v-aţi învrednicit de mângâierea raiului, ascultaţi ruga noastră din inimi curate şi smerite; fiţi mijlocitori pentru noi către Înduratul Dumnezeu şi rugaţi-vă să ne izbăvească de osânda veşnică; să primim iertare împreună cu voi, să vieţuim acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit ca să cântăm lui Dumnezeu: Aleluia!