Sfinţii apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis: Împreună, la întemeierea Bisericii din Roma
Sfinţii Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 31 octombrie. Sfinţi apostoli sărbătoriţi astăzi sunt dintre cei şaptezeci de ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos, consemnaţi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel pentru lucrarea lor împreună la întemeierea Bisericii din Roma (Rom. 16, 6-15).
Sfintii Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul si Narcis – Sfantul Stahie a fost pus episcop in Bizant de catre Sfantul Apostol Andrei si a zidit o biserica in Arghiropoli, impreuna cu Sfantul Andrei. Apoi a adunat pe multi credinciosi si ii invata mantuitoarea viata. Ostenindu-se saisprezece ani in acea nevointa pentru mantuirea omeneasca, a raposat cu pace. Amplie si Urban au fost pusi episcopi de catre acelasi sfant, Andrei. Amplie a fost episcop in Diospoli, iar Urban a fost episcop in Macedonia. Ei, propovaduind pe Hristos si pe idoli pierzandu-i, i-au ridicat asupra lor pe evrei si pe elini si, fiind ucisi de catre acestia, si-au impletit lor cununa muceniceasca. Narcis a fost episcop in Atena, Apelie in Ieraclia si Aristobul in Britania, propovaduind Evanghelia lui Hristos, iar dupa multe osteneli si nevointe si-au dat fericitele lor suflete in mainile Domnului.
Sfântul Stahie a fost aşezat episcop în Bizanţ de către Sfântul Apostol Andrei. Sfinţii Amplie şi Urban au fost puşi episcopi tot de către Sfântul Apostol Andrei: Amplie în Odisopole (Varna de astăzi), iar Urban în Macedonia. Au fost amândoi martirizaţi.
Narcis a fost episcop în Atena, Apelie în Ieraclia şi Aristobul în Britania, propovăduind Evanghelia lui Hristos, iar după multe osteneli şi nevoinţe şi-au dat fericitele lor suflete în mâinile Domnului.
Sfântul Mucenic Epimah, originar din cetatea Pelusiu din Egipt, era un creştin râvnitor. A trăit în timpul guvernatorului Apelian, care chinuia creştinii din Alexandria.
Sfântul Epimah a răsturnat jertfelnicul în timp ce se aduceau jertfe idolilor. A fost prins şi supus la chinuri. În timpul schingiuirilor, s-a apropiat de el o femeie care era oarbă de un ochi şi, căzând o picătură din sângele sfântului mucenic, ochiul i s-a vindecat. Sfântul Mucenic Epimah a primit sfârşitul său mucenicesc prin tăierea capului. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)