Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul: Pentru că nu a crezut vestea arhanghelului Gavriil, a rămâs mut până când îi va scrie numele fiului pe o tabliță

Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, este cinstit pe 5 septembrie. Sfântul Zaharia a fost preot la Templul din Ierusalim în timpul împăratului Cezar August. În acea vreme, în Țara Sfântă domnea Irod cel Mare, ucigașul de prunci. Din Scriptură aflăm că în vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, în sfântul altar i s-a arătat îngerul Gavriil care i-a vestit că Elisabeta, soția lui, îi va naște fiu, ca raspuns la rugăciunile lor. Zaharia s-a îndoit de cuvintele îngerului, pentru că atât el, cât și soția sa erau înaintați în vârstă. Pentru îndoiala sa, va rămâne mut până când îi va scrie numele fiului pe o tabliță, după nașterea acestuia.

Tatăl Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, preotul Zaharia, a primit vestea zămislirii fiului său în timp ce se afla la templu şi slujea. Vestitorul a fost Sfântul Arhanghel Gavriil, aşa cum arată Sfântul Evanghelist Luca: „Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frica a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan” (Luca 1, 11-13).

Zaharia a răspuns: „Străine şi neaşteptate lucrări îmi vesteşti mie, vestitorule de bucurie; că a naşte fii la bătrâneţe nu este lucru potrivnic firii? Fiindcă eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei, deci, cum vom putea să zămislim şi să naştem fiu?”. Îngerul i-a răspuns că încă de la începutul cuvintelor lui găseşte că are puţină credinţă, “pentru că nu aştepţi împlinirea cuvintelor mele, căci, deşi potrivnic firei tale ţi se pare lucrul acesta, nu e potrivnic puterii lui Dumnezeu, Căruia nimic nu este cu neputinţă; că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fii lui Avraam” (“Vieţile Sfinţilor”).

Sfântul Zaharia prorocește despre viața și activitatea lui Ioan: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea fetei Domnului, ca să gătești căile Lui, să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.“

Arhanghelul i-a prorocit şi că Ioan va fi mare înaintea Domnului, întrecându-i pe toţii sfinţii cu mărimea darului lui Dumnezeu. Datorită acestei prororciri, Zaharia este numărat în râandul prorocilor. Potrivit tradiției, când Irod a poruncit ca toți pruncii din Betleem să fie uciși, în speranța de a-L ucide și pe Hristos, Elisabeta s-a ascuns cu Ioan într-o peșteră. Irod știa de nașterea minunată a lui Ioan și pentru că ajunsese să creadă că acesta ar putea fi Mesia, le poruncește soldaților să-l caute și să-l omoare. Pentru că soldații nu l-au găsit pe Ioan, Irod a poruncit ca preotul Zaharia să fie înjunghiat în locul fiului său.

Există tradiția că Zaharia a fost ucis înaintea altarului. Potrivit unei inscripții din secolul al IV lea, descoperită în 2003, moaștele Sfântului Zaharia se găsesc în Ierusalim, la Yad-Avshalom, alături ce cele ale lui Simeon cel Bătrân. Menționăm că la patruzeci de zile după uciderea lui Zaharia, a murit și Elisabeta. Copilul loan a rămas în pustie, hrănit de înger și păzit de Dumnezeu, până în ziua în care s-a arătat la Iordan.