Sfântul Simeon: Pentru că nu a crezut că o fecioară poate să nască, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia
Vechiul Testament a fost tradus din limba ebraica in limba greaca de 70 de intelepti, din porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului. Potrivit Traditiei, printre acestia s-a numarat si Sfantul si Dreptul Simeon. In momentul in care a ajuns la textul din Isaia 7,14: „Iata fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit cuvantul „fecioara” cu „femeie”, gandind ca nu este posibil ca o fecioara sa nasca.
Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26). La 40 de zile de la nasterea lui Hristos, se implineste fagaduinta facuta de Dumnezeu, caci Sfantul si Dreptul Simeon, indemnat de Duhul Sfant, va lua in brate pe Cel nascut din Fecioara si va spune: „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta”. „Acum slobozeste” inseamna acum am inteles ca s-a implinit ceea ce s-a fagaduit. Aceasta rugaciune „Acum slobozeste”, este rostita de noi, la fiecare slujba a Vecerniei, adica la inceputul unei zile liturgice.
Dreptul si Sfantul Simeon a vestit si rastignirea lui Hristos, in momentul in care ii spune Fecioarei Maria ca prin sufletul ei va trece sabie.
„Ce mare este in ceruri slava Sfantului si Dreptului Simeon, cel care in bratele sale pe Pruncul Iisus L-a primit!” Ea se vede dintr-un eveniment din viata Sfantului Petru Atonitul, care se sarbatoreste la 12 iunie. Fiind comandant de osti, Petru a fost luat prizonier si aruncat in temnita in catatea Samara de pe malul raului Eufrat. Suferind in temnita, Petru se ruga cu lacrimi Sfantului Nicolae sa-l roage pe Dumnezeu sa-l scape de acolo, fagaduind ca isi va darui dupa aceea toata viata lui Dumnezeu.
Sfantul Nicolae i s-a infatisat in vedenie si i-a spus ca desi el duce rugaciunea lui la Dumnezeu, Dumnezeu nu i-o implineste, pentru ca alta data la greu a mai facut aceasta fagaduinta si nu si-a tinut-o. apoi Sfantul Nicolae l-a sfatuit pe Petru sa se roage Sfantului si Dreptului Simeon care este foarte ascultat inaintea lui Dumnezeu, aflandu-se aproape de Tronul Lui, impreuna cu Preasfanta Fecioara si cu Sfantul Ioan Botezatorul. Petru a ascultat si a inceput sa se roage Sfantului si Dreptului Simeon. Atunci din nou i-a aparut Sfantul Nicolae, impreuna cu Dreptul Simeon, dar nu in vedenie ci aievea. Petru l-a vazut pe Dreptul Simeon in slava mare, cu fata stralucitoare si imbracat in hainele preotesti ale Vechiului Testament, purtand in mana un toiag de aur.
Dreptul Simeon l-a intrebat pe Petru: „Voiesti sa-ti implinesti fagaduinta si sa te faci monah?”
La aceasta, Petru a raspuns: „Voiesc, Stapane, cu ajutorul lui Dumnezeu”.
Sfantul Simeon atunci a atins lanturile lui Petru cu toiagul sau si ele s-au topit ca ceara. „Deschizand usa temnitei, Sfantul l-a scos pe Petru afara”. (Sfantul Nicolae Velimirovici, “Proloagele de la Ohrida“, vol. I, Editura Cartea Ortodoxa, Editura Egumenita)