Sfântul mucenic Zenovie, episcopul Ciliciei şi sora sa, Zenovia: Au fost martirizați de bunăvoie, împreună, închinându-şi viaţa lui Hristos

Sărbătorile zilei de 30 octombrie – Sfântul Zenovie, episcopul Ciliciei și sora sa Zenovia. Sfântul Sfinţit Mucenic Zenovie, episcopul Ciliciei, şi sora sa, Zenovia, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 30 octombrie. Cei doi sfinţi mucenici au fost frate şi soră şi au trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). Erau din provincia Cilicia, foarte bogaţi – părinţii lor au plecat din această lume când ei erau tineri şi le-au lăsat multă avere. Din această avere mare, Zenovie şi sora sa, Zenovia, au făcut atâta milostenie, încât au ajuns şi ei săraci, dar de bunăvoie, închinându-şi viaţa lor lui Hristos. Pentru faptele sale bune şi pentru darul său tămăduitor, Sfântul Zenovie a fost hirotonit episcop. În timpul persecuţiilor a fost prins şi obligat să jertfească zeilor. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, a fost torturat. Auzind de pătimirea fratelui său, Zenovia i s-a alăturat în mărturisire, fiind şi ea chinuită.

Au moștenit de la părinți nu doar o avere uriașă, ci și credința în Hristos. Râvnind după dragostea Domnului și-au împărțit toată averea săracilor. Datorită vieții virtuoase, Zenovie a fost ales episcop al cetății Egeea. Dumnezeu i-a dăruit lui Zenovie pentru lepădarea grijii lumești, puterea de a vindeca toată boala și neputința din popor. În timpul persecuției împotriva creștinilor, Zenovie a fost arestat și dus înaintea Prefectului Lysias care i-a spus: „Ai de ales una din două: ori viața, ori moartea; însă viața o vei avea dacă vei aduce jertfă zeilor noștri”. La acestea Sfantul Zenovie a zis: „Viața fără Hristos moarte este, câtă veme moartea pentru El înseamnă viață, nicidecum moarte”. În timp ce era supus chinurilor, a venit în fața judecătorului Zenovia, sora sa. Aceasta a spus că dorește să bea și ea paharul pe care îl bea fratele ei, ca să dobândească și ea cununa vieții. Au fost aruncați împreună în foc și în păcura clocotită, iar în cele din urmă decapitați cu sabia.

Au pregătit pentru ei un pat înroşit în foc şi pe acela i-au întins pe amândoi şi au pus foc dedesubt, zicându-le chinuitorii: „Să vină Hristos ca să vă ajute vouă”. Iar sfinţii răspundeau: „Iată, Hristos al nostru este cu noi, dar tu nu-L vezi. Iată, ne rourează pe noi cu roua cea din cer a darului Sau şi nu ne îngrijim de chinuri”. După multe chinuri, cei doi fraţi, Sfinţi Mucenici, au fost omorâţi prin tăierea capului. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)