Sfântul Porfirie, păzitorul Sfintei Cruci a Domnului: Și-a părăsit peștera, ca să-i creștineze pe păgânii din Gaza
Sfântul Ierarh Porfirie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 26 februarie. Era originar din Tesalonic, fiu de părinţi bogaţi, care a lăsat casa tatălui său, pe fraţii săi şi averea şi a plecat în pustia sketică din Egipt, la vârsta de 25 de ani, şi s-a făcut monah. După cinci ani, s-a dus să se închine la Locurile Sfinte şi a rămas într-o peşteră lângă Iordan. Aici a început o viaţă de asceză deosebită, cu post şi rugăciune neîncetată. S-a îmbolnăvit însă grav şi a fost nevoit să meargă la Ierusalim.
Patriarhul Ilarie al Ierusalimului, apreciind darurile sufleteşti ale monahului Porfirie, l-a hirotonit preot şi i-a încredinţat paza şi îngrijirea Sfintei Cruci a Domnului. După trei ani, a fost hirotonit episcop al Gazei, cetate din Palestina, un loc în care Sfinţii Apostoli l-au propovăduit pe Hristos, în care mulţi creştini au fost martirizaţi, mai ales în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), unde însă credinţa creştină nu prinsese rădăcini.
Aflat în scaunul episcopal al Gazei, ai cărei locuitori erau în cea mai mare parte închinători la zei, fiind locul plin de idoli şi de temple, Sfântul Porfirie a apărat credinţa creştină şi a reuşit să aducă la credinţă mulţime de oameni. În locul templului, care era ridicat în centrul oraşului, Sfântul Porfirie a reuşit să construiască o biserică mare şi strălucitoare în formă de cruce. După mulţi ani de păstorire, Sfântul Porfirie s-a mutat cu pace la Domnul.