Sfântul mare mucenic şi tămăduitor Pantelimon, Doctorul fără de arginți: Unul dintre cei mai cunoscuți și importanți sfinți ai creștinătății

Spread the love

Sărbătoare mare în data de 27 iulie în calendarul ortodox. Pe data de 27 iulie, calendarul ortodox îl prăznuiește pe Sfântul Mucenic Pantelimon, unul dintre cei mai cunoscuți și importanți sfinți ai creștinătății. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, fiind adesea numit „doctorul fără de arginți”. În acest articol, vom afla mai multe despre viața, minunile și cultul acestui sfânt, care a fost martirizat pentru credința sa în Hristos. Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon este sărbătorit de Biserică în ziua de 27 iulie.

Slăvit între mucenici şi răbdător de chinuri al lui Hristos, Sfântul Pantelimon s-a născut în cetatea Nicomidiei, din regiunea Bitinia, având tată de neam bun, cinstit şi bogat, cu numele Evstroghie. Tatăl său era cu credinţa păgân, iar mama sa, Euvula, era creştină.

Născând ea acest prunc, despre care ne este cuvântul, l-a numit pe el Pantoleon, care se tâlcuieşte ‘cu totul leu’, ca cel ce avea să fie cu bărbăţia asemenea cu leul, însă mai pe urmă a fost numit Pantelimon, adică ‘întru tot milostiv’, pentru că tuturor s-a arătat că este milostiv. El tămăduia pe cei bolnavi fără de plată, iar pe cei săraci îi miluia, împărţind averile părinteşti celor ce aveau trebuinţă“. (Vieţile Sfinţilor)

Fiind el însă copil, maica sa îl creştea în credinţa creştină, învăţându-l să cunoască pe Unul şi adevăratul Dumnezeu, Care este în ceruri, pe Domnul nostru Iisus Hristos”. (Vieţile Sfinţilor)

Fiind şcolit potrivit cerinţelor vremii, „tatăl său l-a dat la meşteşugul doctoricesc, la un oarecare Eufrosin, doctor renumit, ca să se deprindă cu acel meşteşug”. (Vieţile Sfinţilor)

Tânărul Pantoleon a fost botezat de preotul Ermolae, iar numele pe care l-a primit la botez, Pantelimon, a fost ilustrat în cel mai deplin mod de viaţa sa, dăruindu-se celor în suferinţă, tămăduind deopotrivă trupurile şi sufletele, cu iscusinţa medicului, dar şi cu puterea credinţei.

„El era doctor nu numai de răni, ci şi de sărăciile omeneşti, căci toţi primeau de la dânsul milostenie îndestulată şi, cu îndurările lui, săracii se îmbogăţeau. Lui îi ajuta darul lui Dumnezeu ca doctorie, căci i se dăduse de sus darul tămăduirilor. Şi nu tămăduia toate bolile, atât cu doctoriile cele cumpărate, pe cât cu chemarea numelui lui Iisus Hristos. Atunci el s-a arătat că nu mai este Pantoleon, ci Pantelimon, adică “întru tot milostiv”, prin numire şi cu lucrul, arătând la toţi mila, nelăsând pe nimeni să plece de la dânsul nemângâiat”. (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon este unul din cei mai populari sfinţi din calendarul creştin, chemat adeseori de cei aflaţi în suferinţă, fiind grabnic vindecător. (sursă: vol. “Vieţile Sfinţilor”) 

Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 284 d.Hr., în cetatea Nicomidiei, din Asia Mică. Numele său la naștere a fost Pantoleon, care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. Mama sa era creștină, iar tatăl său era păgân și senator la curtea împăratului Maximian. Mama sa l-a inițiat pe Pantoleon în tainele credinței creștine, dar a murit când el era încă mic. Tatăl său l-a trimis pe Pantoleon la o școală păgână, unde a studiat filosofia și medicina. Pantoleon a devenit un medic renumit și a fost ales drept medicul personal al împăratului.

În timp ce practica medicina, Pantoleon a întâlnit un bătrân preot creștin, pe nume Ermolae, care i-a vorbit despre Hristos și despre puterea vindecătoare a credinței. Ermolae l-a botezat pe Pantoleon și i-a dat numele de Pantelimon, care înseamnă “cel milostiv în toate”. De atunci, Pantelimon a început să-și folosească darul de medic pentru a-i ajuta pe cei bolnavi și săraci, fără să ceară nimic în schimb. El a săvârșit multe minuni prin rugăciune și prin semnul crucii, vindecând oameni de boli incurabile sau de demoni. El și-a împărțit averea săracilor și a muncit în numele credinței.

Succesul și popularitatea lui Pantelimon au stârnit invidia și ura celorlalți medici păgâni, care l-au denunțat pe el la împărat ca fiind creștin. Împăratul Maximian l-a chemat pe Pantelimon la palat și i-a cerut să renunțe la credința sa și să se închine idolilor. Pentru a-l convinge, împăratul i-a adus un orb și i-a spus să-l vindece prin puterea zeilor păgâni. Pantelimon s-a rugat lui Hristos și i-a redat vederea orbului. Împăratul a crezut că este o vrăjitorie și l-a supus pe Pantelimon la diferite chinuri: l-a aruncat în foc, l-a aruncat la fiarele sălbatice, l-a biciuit cu sulițe ascuțite, l-a aruncat într-un cazan cu plumb topit. Dar niciuna dintre aceste torturi nu i-au făcut vreun rău lui Pantelimon, care era protejat de Dumnezeu. În cele din urmă, împăratul a poruncit ca lui Pantelimon să-i fie tăiat capul. În drum spre locul execuției, Pantelimon s-a rugat lui Dumnezeu să primească cununa muceniciei și să fie primit în rai. Din cer s-a auzit un glas care i-a spus: “Slujitor credincios, dorința ta va fi îndeplinită, porțile cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduitilor, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon”. Când i s-a tăiat capul, din rană nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit. Pentru a nu lua creștinii trupul lui Pantelimon, soldații i-au dat foc, dar acesta nu s-a mistuit. Atunci, unii creștini au reușit să ia trupul sfântului și să-l îngroape cu cinste.

Sfântul Pantelimon este cinstit ca un mare făcător de minuni și un ocrotitor al celor bolnavi și suferinzi. El este invocat în rugăciuni pentru vindecarea trupească și sufletească, pentru alinarea durerilor și pentru izbăvirea de primejdii. El este considerat patronul medicilor, al farmaciștilor, al asistenților medicali și al tuturor celor care lucrează în domeniul sănătății. El este sărbătorit pe 27 iulie în calendarul ortodox, dar și pe 9 februarie în calendarul catolic. În unele țări ortodoxe, cum ar fi Grecia sau Rusia, există biserici și mănăstiri dedicate Sfântului Pantelimon, unde se păstrează moaștele sau icoanele sale făcătoare de minuni.

Sfântul Pantelimon este reprezentat în icoane ca un tânăr cu păr lung și barbă scurtă, îmbrăcat în haine albe sau roșii. El ține în mână o cruce sau o palmă, simboluri ale muceniciei, și o cutie cu unguente sau o sticlă cu medicamente, simboluri ale profesiei sale de medic. Uneori, el este însoțit de un leu sau de un măgar, animale care au fost martore la minunile sale. Sfântul Pantelimon este un exemplu de credință neclintită, de milostenie față de cei nevoiași și de slujire neegoistă a lui Dumnezeu și a oamenilor.

Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai iubiți și venerați sfinți ai creștinismului. El a fost un medic fără de arginți, care a vindecat pe cei bolnavi prin puterea lui Hristos. El a fost un martir care a suferit multe chinuri pentru credința sa și a primit cununa muceniciei. El este un făcător de minuni care îi ajută pe cei care se roagă lui cu credință și nădejde. El este un ocrotitor al celor care lucrează în domeniul sănătății și al celor care au nevoie de vindecare trupească sau sufletească. Sfântul Pantelimon este sărbatorit pe 27 iulie în calendarul ortodox și merită toată cinstea și respectul nostru.

Pentru tămăduirile pe care le aducea bolnavilor fără să primească plată şi chemând numele Mântuitorului Hristos, a fost denunţat de medicii din cetate, fiind adus la judecată, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor, declanşate de împăratul Diocleţian (284-305). A fost supus unor chinuri cumplite şi, în cele din urmă, omorât prin tăierea capului. Sfântul Pantelimon, dintre multele chinuri pe care le-a pătimit, a fost aruncat şi la fiare sălbatice pentru a fi sfâşiat, dar ele şi-au închis gurile şi s-au făcut blânde, alergând la sfânt, iar el le mângâia pe cap. Şi fiecare fiară se sârguia să fie sub mâna sfântului, una pe alta împingându-se. Cei care vedeau minunea se mirau şi strigau cu glas mare: „Mare este Dumnezeul creştinilor! Slobod să fie nevinovatul şi dreptul tânăr”.

„Atunci împăratul, umplându-se de mânie, a pornit ostaşii cu săbiile scoase împotriva celor ce slăveau pe Mântuitorul Hristos şi, ucigând pe mulţi din popor, din cei ce au crezut în Dumnezeu, a poruncit să ucidă şi toate fiarele. Mucenicul, văzând acest lucru, a strigat zicând: ‘Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că nu numai oamenii, dar şi fiarele mor pentru Tine!’ Împăratul a plecat de la privelişte, scârbindu-se şi mâniindu-se, iar pe mucenic l-a aruncat iar în temniţă”. (Vieţile Sfinţilor)

Sfântului Pantelimon i-a fost tăiat capul după ce a fost legat de un măslin, iar prin tăiere din rană a curs lapte în loc de sânge şi măslinul s-a umplut de rod de la poale până la vârf.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *