Sfântul Mucenic Antim: A mers de bunăvoie la judecată, botezându-i pe drum pe cei trimişi să-l prindă

Sfântul Antim a fost episcop al Nicomidiei în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305). În această calitate, a reuşit să păstreze biserica unită şi credinţa întreagă într-o vreme în care prigoana asupra creştinilor era la apogeu în toate părţile Răsăritului şi mai ales în Nicomidia, reşedinţă imperială.

Sfântul Antim a fost episcop al Nicomidiei în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), persecutor al creştinilor. În marea prigoană pornită împotriva creştinilor, mai întâi Antim s-a arătat mucenic în Nicomidia, când a ieşit porunca împărătească pentru uciderea creştinilor. Ordinul de persecuţie a fost citit în mijlocul cetăţii Nicomidia, apoi a fost pironit în zid la loc de privelişte; Sfântul Antim a mărturisit atunci pe Hristos înaintea tuturor şi a rupt acea poruncă de pe zid şi a sfărâmat-o, ocărând cu mare glas păgânătatea.

„După aceasta, mai mulţi din boieri şi dintre marii slujitori ai casei împărăteşti începură a mărturisi pe Hristos pe faţă, spunând că ei sunt creştini. Unii ca aceştia au fost Dorotei, Mardonie, Migdonie, Petru, Indis şi Gorgonie, cu alţi mulţi însoţitori ai lor, care se dădeau pe sine la chinuire pentru Hristos, şi dintre care nu puţini au ucis chinuitorii prin diferite feluri de morţi”. (Vieţile Sfinţilor)

„Căci deşi mulţi creştini erau înecaţi în mare pentru Hristos, nu s-au afundat în apele păgânătăţii, nu i-a înecat pe ei viforul închinării de idoli, nici nu i-a înghiţit adâncul iadului cel mai dedesubt, ci s-au aflat în limanul ceresc cel lin şi neînviforat prin povăţuirea şi cârmuirea lui Antim, păstorul lor”. (Vieţile Sfinţilor)

„Când a ieşit porunca împărătească pentru uciderea creştinilor scrisă pe hârtie şi a fost citită în mijlocul cetăţii Nicomidia, apoi a fost pironită în zid la loc de privelişte, Sfântul Antim a mărturisit pe Hristos înaintea tuturor şi a rupt acea poruncă de pe zid şi a sfărâmat-o, ocărând cu mare glas păgânătatea. Atunci mai întâi Antim s-a arătat mucenic în Nicomidia”. (Vieţile Sfinţilor)

Urmând lui, mai mulţi demnitari şi marii slujitori ai casei împărăteşti au început a-L mărturisi pe Hristos pe faţă, spunând că sunt creştini.

„Unii ca aceştia au fost Dorotei, Mardonie, Migdonie, Petru, Indis şi Gorgonie, cu alţi mulţi însoţitori ai lor, care se dădeau pe sine la chinuire pentru Hristos, şi dintre care nu puţini au ucis chinuitorii prin diferite feluri de morţi.” (Vieţile Sfinţilor)

După Sfântul Antim, aflat într-un sat din apropierea Nicomidiei, s-au trimis mai mulţi soldaţi şi, pe când aceştia îl căutau, el a ieşit în întâmpinarea lor. Înainte de a spune cine este, Sfântul Antim i-a găzduit punându-le masa şi odihnindu-i. Când au aflat că cel pe care îl căutau este gazda lor, soldaţii nu au mai vrut să-l ducă înaintea autorităţilor; episcopul a mers însă de bunăvoie la judecată, botezându-i pe drum pe cei trimişi să-l prindă. A fost pus la cazne şi apoi i s-a tăiat capul. Aşa a luat sfârşit mucenicia sa pentru Hristos, în ziua de 3 septembrie.

Atunci au suferit martiriul în ziua de Crăciun Sfinţii 20.000 de Mucenici din Nicomidia, prăznuiţi de Biserică la 28 decembrie.