Sfântul Mina, din străvechea capitală a faraonilor: Ocrotitorul celor înșelați

Sfântul Mina este prăznuit de ortodocși pe 11 noiembrie, iar româno-catolicii îl serbează pe 24 noiembrie. Este sfântul care îi ocrotește pe păgubiți, se arată grabnic ajutător celor nedreptățiți în procese și celor ce au pierdut ceva sau au fost înșelați.

Sfântul Mina este de origine egipteană. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. A trăit în timpul împăraților români Dioclețian și Maximian. Rămâne orfan pe când era copil. Tatăl i-a murit când avea 11 ani, iar mama să a murit la doar trei ani după acesta. Sfântul Mina ajunge în armata imperială, însă, pe 23 februarie 303, când Dioclețian a emis primul edict de persecutare a creștinilor, părăsește armata și se retrage în deșert, dedicându-se vieții ascetice. După puțin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni.

Sfantul Mina este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 11 noiembrie. S-a nascut in Nakiyos, in apropiere de Memphis, in prima jumatate a secolului al III-lea. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta. Intra in armata imperiala, insa, pe 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in desert, dedicandu-se vietii ascetice. Aici il va intalni pe Sfantul Macarie Egipteanul care ii va spune: „Ce cauti intre cer si pamant, Mina, de unul singur? Locul tau este in mijlocul multimii, ca sa ia aminte toti la cuvintele si la faptele tale. Ai schimbat o haina de ostas cu alta, atunci sfarseste pe campul de lupta, ca sa inviezi ca un invingator fara sabie”.

Sfantul Mina implineste cuvintele Sfantului Macarie, paraseste desertul si ajunge in Cotyaeum, cel mai apropiat oras de desertul in care vietuise. Aici avea loc o serbare in cinstea zeilor. Sfantul Mina marturiseste ca este crestin in fata celor ce cinsteau zeii, motiv pentru care este luat de soldati si dus inaintea prefectului Pyrrhus. Pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta in Hristos, i s-a taiat capul.

Datorita minunii crestinului inviat, savarsita de Sfantul Mina, crestinii vad in el si un ocrotitor al celor pagubiti.

Mergand odata un crestin ca sa se inchine la biserica Sfantului Mina, a gazduit la o casa de straini; iar stapanul acelei case, cunoscand ca cel gazduit avea banii pusi in san, s-a sculat la miezul noptii si l-a omorat. Apoi taindu-l bucati, le-a pus intr-o cosnita pe care a ascuns-o intr-o incapere dosnica, asteptand ca sa se faca ziua.

In vreme ce ucigasul se gandea cum, unde si cand sa se duca sa ascunda partile celui ucis, ca sa nu-l afle cineva, iata i s-a aratat Sfantul Mina calare, in chip de ostas si cercetand ce s-a intamplat cu strainul care gazduise acolo, ucigasul spunea insa ca nu stie nimic. Atunci sfantul, pogorandu-se de pe cal, a intrat in casa si, afland cosnita si scotand-o, s-a uitat la ucigas cu o cautatura grozava si salbatica si i-a zis: „Cine este acesta?“. Iar ucigasul, de frica, fara de glas facandu-se, s-a aruncat la picioarele sfantului. Iar sfantul, punand la loc toate membrele celui ucis si facand rugaciune, a inviat mortul si i-a zis: „Da lauda lui Dumnezeu!“. Iar mortul, ridicandu-se ca din somn si cugetand cele ce a patimit de la cel ce-l gazduise si cum a castigat viata a doua oara, a slavit pe Dumnezeu; iar multimea se inchina ostasului ce se aratase si il inviase.

Dupa ce s-a ridicat de jos ucigasul, a luat sfantul banii de la el si i-a dat omului pe care il inviase, zicandu-i: „Du-te, frate, in calea ta!“. Intorcandu-se catre ucigas, l-a batut precum i se cadea, apoi i-a iertat greseala si facand rugaciune pentru dansul, a incalecat si s-a facut nevazut.

In biserica „Sfântul Mina” – Vergu din Capitala, se afla particele din moastele Sfantului Mina. Credinciosii se pot inchina la moastele Sfantului Mina si in Catedrala mitropolitana din Iasi. In aceasta Catedrala, printre moastele celor 32 de sfinti, se afla si un fragment din moastele Mucenicului Mina. Si in Biserica „Sfantul Mina” din cartierul Obcin (Suceava) sunt prezente doua fragmente din moastele Sfantului Mina. Ele au fost aduse din Grecia, in august 2001, de catre Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor. Sfantul Mare Mucenic Mina face minuni in fiecare zi cu cei care ii cer ajutorul. Sa avem nadejde in mijlocirea acestui sfant facator de minuni si in puterea lui Dumnezeu care lucreaza prin sfintii Sai si vom avea parte de multa mangaiere.

Odată, un creștin a mers să se închine în biserica Sfântului Mina și a fost găzduit la o casă de străini. Stăpânul acelei case, cunoscând că găzduitul avea bani în sânul sau, s-a sculat în miezul nopții și l-a omorât. Apoi, tăindu-l bucăți l-a pus într-o coșnița și l-a ascuns într-o cămară întunecată. În vreme ce ucigașul se află în nevoință și în îngrijorare, cum, unde și când să se ducă să ascundă părțile celui ucis, i s-a arătat lui Sfântul Mina, călare în chip de ostaș. Gazdă a fost întrebată ce a făcut cu străinul care găzduise la ea. Ucigașul a mărturisit că nu știe nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat înăuntrul camerei celei mai ascunse și, aflând coșnița și scoțând-o, s-a uitat la ucigaș și i-a zis: „Cine este acesta?” Iar ucigașul de frică, a căzut la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele celui ucis și rostind o rugăciune, a înviat mortul și i-a zis lui: „Da laudă lui Dumnezeu”. Iar mortul, ridicându-se că din somn și cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise și cum a câștigat viață a două oară, a slăvit pe Dumnezeu. Iar mulțimea se închină ostașului ce se arătase și care-l înviase. Și după ce s-a ridicat de jos ucigașul, a luat sfântul banii de la el și i-a dat omului pe care-l înviase, zicându-i: „Du-te frate în calea ta”. Și a încălecat și s-a făcut nevăzut.

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina

„O, Preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorul; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către ține, că la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat, scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: Vezi, Sfinte, pagubă mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, Fericite și Sfinte Mina, grăbește-te de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijină pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, Sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit munci grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viață această trecătoare, cine a năzuit la sfânta biserica ta și cu credință ți s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe ține întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe ține, de minuni făcătorul, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit pagubă lui?

Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine, ticălosul și scârbitul, că să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul sau și l-ai scos din pagubă lui dându-i îndărăt pungă cu galbeni; dar, o!… Minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos slugă cu vasul cel de aur ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfânta biserica ta spre închinare, cu rugăciunea îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat. De asemenea, atunci când iudeul dăduse prietenului sau creștin o pungă cu galbeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru această chiar în biserica ta, tu, nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru ține și a venit la credință creștină. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au făcut pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De ceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la ține, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru această și eu cred că tu același ești Sfinte, că atunci și astăzi,că oricine a alergat la ține nu s-a întors neajutat. Pentru această și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg către ține cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, că să te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine păgubașul și scârbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te că să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, că să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întru tot lăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”