Sfântul ierarh Andrei Criteanul, unul dintre cei mai de prolifici creatori de canoane și imne, deosebite prin frumusețea formei și profunzimea gândirii

Spread the love

Sfântul Ierarh Andrei a fost un renumit arhiepiscop al Cretei în secolul al VIII-lea. Viața și moștenirea sa au fost caracterizate de o profundă sfințenie personală și de o păstorire dedicată comunității sale. În acest articol, vom explora viața și contribuțiile sale remarcabile, care îl plasează printre marii sfinți și păstori ai Bisericii.

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în Damasc, în jurul anului 660. Din viața sa, aflăm că micuțul Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani, când într-o duminică, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a început să vorbească cu o abilitate nemaîntâlnită. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim unde devine călugăr la Biserica Sfântului Mormânt. După numai câțiva ani devine secretar al patriarhului de Ierusalim. Sfântul Andrei s-a născut într-o familie creștină în Creta în secolul al VIII-lea. Încă de la o vârstă fragedă, el și-a manifestat o pasiune deosebită pentru slujirea lui Dumnezeu și o dorință puternică de a-L cunoaște mai bine. Astfel, la o vârstă tânără, a intrat într-un monahism într-unul dintre mănăstirile din Creta. În mănăstire, Andrei și-a dedicat viața rugăciunii, contemplării și studiului Scripturii. A manifestat o profundă smerenie și o pasiune pentru viața monastică, trăind în conformitate cu riguroasele reguli monahale. Calitățile sale spirituale remarcabile și înțelepciunea sa l-au remarcat în comunitatea monastică, iar astfel a fost ales să devină stareț.

În 685, Teodor, Patriarhul Ierusalimului, îl trimite la Constantinopol pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei, a decretelor celui de-al Șaselea Sinod Ecumenic, împotriva monotelismului. În timpul în care a stat în capitala Imperiului, Sfântul Andrei a fost hirotonit diacon, și a slujit pe lângă un orfelinat și un azil de bătrâni. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei. Moare în insula Lesbos, în jurul anului 740. Biserica îl cinstește în data de 4 iulie. Nu trebuie însă confundat cu Sfântul Andrei cel din Creta sau „Calivitul”, prăznuit pe 17 octombrie, care a dobândit moarte martirică în 766.

Arhiepiscop al Cretei: Cu toate că și-ar fi putut petrece întreaga viață în mănăstire, Andrei a fost chemat să slujească și mai mult. El a fost ales să devină arhiepiscop al Cretei, rol în care avea să se distingă în mod special. În această poziție de conducere, sfântul Andrei a demonstrat o mare înțelepciune, o dedicare neclintită față de credință și o dragoste profundă față de cei pe care i-a păstorit. Sfântul Andrei a fost un păstor dedicat și înțelept pentru enoriașii săi. El și-a petrecut timpul călătorind prin diocesele Cretei, vizitând parohiile și având grijă de nevoile spirituale ale credincioșilor săi. În predicile sale, el a transmis învățăturile creștine și a susținut virtuțile creștine precum dragostea, smerenia și iertarea. Sfântul Andrei a fost și un teolog remarcabil. El a scris lucrări teologice de înaltă calitate, explicând învățăturile Bisericii și apărând credința ortodoxă împotriva învățăturilor eretice ale timpului său. Scrisorile și omiliile sale au rămas o sursă valoroasă de inspirație și învățătură spirituală pentru generațiile următoare.

A purtat grijă de mireni, învățându-i să aibă dragoste și râvnă către Dumnezeu, iar nu către trup și către lume; să defaime dezmierdările cele lumești, iar poruncile lui Dumnezeu să le păzească și să se nevoiască pentru mântuirea lor. Pe cei tineri îi învăța ca pe niște copii, iar pe cei bătrâni îi înțelepțea. Pe cei păcătoși îi întorcea la pocăință și dădea nădejde de mila lui Dumnezeu celor ce se pocăiau. îndemna la nevoințele faptelor bune pe cei ce se nevoiau. Pe cei ce erau luptați, îi ajuta; pe cei ce se primejduiau să cadă în păcate, îi sprijinea; pe cei căzuți îi ridica; celor neputincioși le dădea putere; celor întristați, mângâiere; celor leșinați, răsuflare; văduvelor le era părtinitor; sărmanilor, tată; scăpătaților, vistierie; flămânzilor, hrană; celor goi, îmbrăcăminte. Tuturor s-a făcut toate, ca să mântuiască pe toți. Și precum Domnul se va face în veacul ce va să fie și lumină sfinților, și viață, și slavă, și hrană, și îmbrăcăminte, și bucurie și orice alt bine al fericirii, în acest fel era eparhioților săi acest mare Andrei, care le făcea tot binele, nu numai sufletesc, ci și trupesc, cu care poate cineva să treacă fără întristare viața aceasta de față.

El a alcătuit cu mult meșteșug în versuri și muzică multe canoane și tropare, cu care nu numai că luminează praznicele și îndeamnă pe creștini la dumnezeiasca veselie și bucurie, ci le pricinuiește și umilință și îi face pe cei ce le cântă și le citesc să verse șiroaie de lacrimi. Iar pe lângă celelalte, a alcătuit și Canonul cel Mare și vrednic de laudă din întâia și a cincea săptămână a marelui post al Sfintelor Paști, care nu numai că pricinuiește pocăință și umilință, dar și multă învățătură, căci învăță pe creștini cu ce așezare se cade a citi sfințitele istorii ale dumnezeieștii Scripturi, și cum se cade a le folosi pe dânsele ca materie și pricină de mai înalte priviri. Dar sfântul nu numai cu cuvintele sale a împodobit păstoria sa și a veselit orice Biserică a creștinilor, ci și cu lucruri și cu isprăvi de mare cuviință, pentru că el a înnoit bisericile cele dărăpănate ale lui Dumnezeu și le-a tocmit cu ajutor bogat și cinstit. Și a zidit din temelie o biserică foarte frumoasă, în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, numind-o pe dânsa Vlaherna.

O flotă de barbari s-a dus odată în Creta, ca să supună și să pustiască păstoria sfântului. Deci, înconjurând-o pe ea, au uneltit tot felul de meșteșuguri de război împotriva ei; dar sfântul, cu rugăciunile sale cele bineprimite, nu numai că și-a păzit păstoria sa mai presus de primejdie, ci și în inimile barbarilor atât de mare frică a băgat, încât i-a făcut să fugă singuri, fără a-i izgoni cineva. Iar din fuga lor cea fără rânduială și grabnică, mulți au pierit, atât de valurile mării, cât și de creștinii care îi luptau. Altădată, pe la începutul verii, soarele ardea pământul și ploaie nu era deloc. Așa că semănăturile toate se veștejiseră și erau în primejdie să se usuce desăvârșit. Iar oamenii, de frică mare ce aveau ca să nu se facă foamete, pentru că nu ploua, erau slabi și deznădăjduiți de viață. Deci, într-o primejdie ca aceea aflându-se ei, ce a făcut sufletul acela împreună pătimitor și milostiv al sfântului? Nu cumva a trecut cu vederea păstoria sa, care era în primejdie să piară? Nu! Ci, înălțând mâinile și ochii la cer, a rugat pe Dumnezeu din sufletul său, ca să dea ploaie pământului. Și, o, minune! Îndată s-a umplut cerul de nori și a plouat atâta ploaie, încât semănăturile s-au udat și au făcut rod mult, iar oamenii au luat răcorire și mângâiere.

Sfântul Ierarh Andrei a trecut la cele veșnice în Creta, iar moaștele sale au fost înmormântate în Catedrala Mitropolitană din Iraklion. A devenit rapid un model de sfințenie și de păstorire pentru credincioșii ortodocși și a fost venerat ca sfânt. În calendarul Bisericii Ortodoxe, ziua sa de pomenire este sărbătorită pe 13 iulie. Sfântul Ierarh Andrei, Arhiepiscopul Cretei, a fost un model de sfințenie și păstorire în secolul al VIII-lea. Viața sa monahală exemplară, dedicarea sa față de învățăturile creștine și munca sa pastorală i-au adus recunoașterea și venerarea drept sfânt al Bisericii Ortodoxe. Moștenirea sa rămâne vie și inspiratoare pentru credincioșii de astăzi, amintindu-ne de importanța unei vieți de sfințenie și slujire dedicată lui Dumnezeu și comunității noastre.

Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă și mai prolifici creatori de canoane și imne, deosebite prin frumusețea formei și profunzimea gândirii. El a compus Canonul cel Mare (Canonul de pocaință) din Triod, canon format din 250 de tropare. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește de două ori în Postul Mare, astfel: unele părți, la Pavecernița Mare din primele patru zile ale Postului, și, în întregime, în a cincea săptămână, în cadrul slujbei Utreniei.

Andrei Criteanul a mai scris stihiri (tropare) si pentru unele sarbatori in afara Postului:

Triode la Pavecernita in Duminica Floriilor, apoi triode la utrenie: luni, marti, miercuri si joi, in Saptamana Patimilor.

Canoane la Invierea lui Lazar, in Duminica Mironositelor, la Nasterea Maicii Domnului si a Sfantului Ioan Botezatorul si la Zamislirea Sfintei Ana.

Stihiri la Intampinarea Domnului, la Inaltarea Sfintei Cruci, la Nasterea lui Hristos, la Sfintii Apostoli Petru si Pavel si la Sfantul Apostol Andrei.

Tot Sfantului Andrei ii sunt atribuite Canonul de pocainta catre Domnului Iisus Hristos si Canonul randuielii la iesirea sufletului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *