Sfântul Iachint, ultimul mitropolit al Vicinei şi primul ierarh al Bisericii lui Hristos din Dobrogea şi Ţara Românească

Sfântul Ierarh Iachint, mitropolit al Ţării Româneşti, este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 28 octombrie. Sfântul Iachint a fost ultimul mitropolit al Vicinei şi primul ierarh al Bisericii lui Hristos din Dobrogea şi Ţara Românească. A păstorit doar câţiva ani la Vicina, cetate din nordul Dobrogei, iar în 1359 şi-a mutat scaunul la Curtea de Argeş, la cererea voievodului Alexandru I Basarab, întemeietorul Ţării Româneşti, care dorea să aibă un sediu mitropolitan.

Sfantul Iachint de Vicina este praznuit pe 28 octombrie. Propunerea de canonizare a Sfantului Iachint a fost inaintata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, de Mitropolia Munteniei si Dobrogei, pe data de 19 iunie 2008. In sedinta Sfantului Sinod din 8 iulie 2008 s-a facut canonizarea sa, iar proclamarea solemna a sfinteniei sale a avut loc pe 26 octombrie 2008. Sfantul Iachint de Vicina este trecut in calendar cu cruce neagra, ca sfant cu polieleu.

Sfantul Iachint de Vicina a fost ultimul mitropolit al Vicinei si primul mitropolit al Tarii Romanesti.  Inainte de Iachint, scaunul mitropolitan al cetatii fusese ocupat de personalitati de seama, al caror nume il cunoastem partial: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) si Kiril (mentionat in anii 1347-1348). Potrivit cercetatorilor, fosta Vicina este asezarea Isaccea, din judetul Tulcea. Scaunul mitropolitan de la Vicina a fost intemeiat inainte de secolul al XIII-lea, sub jurisdictie bizantina. Nu cunoastem data cand Sfantul Iachint paraseste scaunul mitropolitan de la Vicina. Insa, dupa mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol, in mai 1359, Iachint al Vicinei este recunoscut ca mitropolit al Tarii Romanesti. El a organizat viata bisericeasca din Tara Romaneasca – a zidit biserici, a hirotonit preoti, l-a adus pe Sfantul Nicodim de la Tismana sa organizeze viata din manastiri dupa modelul prezent in Muntele Athos si a purtat de grija si romanilor transilvaneni, carora le-a trimis misionari si persoane hirotonite.

Mitropolitul Iachint a devenit astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea şi Ţara Românească. Ca „exarh al plaiurilor”, purta grijă de credincioşii ortodocşi din părţile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoţi şi călugări misionari.

Ajutat de domnul ţării, Vladislav I (1364-1377), Sfântul Iachint a încurajat şi a susţinut mult monahismul românesc, al cărui început urcă până în secolul al IV-lea. El l-a adus în ţară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mănăstiri-lavre după model athonit. A trimis numeroşi călugări „vlahi” la Mănăstirea Cutlumuş-Athos. În ţară, a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Tanganu, Cotmeana şi altele. Sfântul Iachint s-a săvârşit în pace, în anul 1372.

* Sfinţii Mucenici Terentie, soţia sa, Neonila şi cei şapte fii erau creştini şi au fost denunţaţi că nu se supun poruncilor împărăteşti cu privire la jertfele păgâne, fiind prinşi toţi în vremea în care cei doi soţi, împreună cu fii lor, Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Fota, Vil şi Evnichi, se aflau la rugăciune în casă.

Aduşi la judecată, au fost supuşi la chinuri fără de măsură şi apoi spânzuraţi. În timpul chinurilor, rănile le erau stropite cu oţet şi arse cu foc, iar sfinţii se rugau unul pentru altul şi se alinau. Rămânând neclintiţi în credinţă, atât părinţii, cât şi copiii au fost omorâţi. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”).