Sfântul Efrem Sirul: „N-am avut niciodată pungă, nici toiag, nici traistă, nici argint, nici aur! Fiindcă am ascultat pe Bunul Împărat”
Sfântul Cuviosul Efrem Sirul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 ianuarie. Sfântul Efrem Sirul a studiat cu străduinţă Sfânta Scriptură şi a fost din tinereţe un îndrumător duhovnicesc neîntrecut.
„Minunatul Efrem a răsărit din pământul sirienilor. Şi fapta bună din pruncie alegând-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele vătămătoare ale celor de o vârstă. El citea neîncetat, mai vârtos sfintele cărţi, iar sârguinţa, îndeletnicirea şi cugetarea întru acestea îi erau lui Efrem mai plăcute decât toată dulceaţa”. (Vieţile Sfinţilor)
Câteodată nu putea să rostească la fel de grabnic vorbele ce veneau ca un noian pentru a împlini şi lumina mintea şi sufletul ascultătorilor săi. Iar cuvintele cu nimic altceva nu le întrerupea decât numai cu rugăciunea, iar pe aceasta cu lacrimile.
În privinţa agonisirii averilor în această lume, Sfântul Efrem Sirul spunea despre sine: „Efrem n-a avut niciodată pungă, nici toiag, nici traistă, nici argint, nici aur. Nici vreo avere pe pământ n-am câştigat, zice el, fiindcă am ascultat pe Bunul Împărat, care în Evangheliile ucenicilor Săi porunceşte: Nimic pe pământ să nu câştigaţi. De aceea, nu am avut nici un lucru cu patimă de acest fel”. (Vieţile Sfinţilor)
* Sfântul Cuvios Isaac Sirul nu are o zi a sa în calendarul creştin, este sărbătorit însă împreună cu Sfântul Efrem Sirul în ziua de 28 ianuarie. Isaac Sirul sau Isaac de Ninive este un sfânt cuvios episcop sirian, cunoscut pentru nevoinţele sale stricte şi pentru scrierile sale ascetice.
Nu se cunosc prea multe despre viaţa Sfântului Isaac. Se ştie că s-a născut pe coasta vestică a Golfului Persic şi că făcea probabil parte din Biserica asiriană. În tinereţe a intrat în mănăstirea Mar Matei, împreună cu fratele său.
A plecat din mănăstire şi pentru nevoinţe mai aspre, cuviosul Isaac s-a retras în pustie. Faima lui de om sfânt şi învăţător în viaţa duhovnicească s-a răspândit mult. Remarcat de catolicosul Gheorghe I (658-680), a fost hirotonit episcop de Ninive. I s-a cerut să renunţe la această poziţie după numai cinci luni sau, după alte versiuni, a renunţat de bunăvoie, dorind să se întoarcă în pustie. Retrăgându-se din scaunul episcopal, Sfântul Isaac a plecat spre sud, în sălbăticia Muntelui Matout (probabil în regiunea Kuzistan din Iran), un refugiu al anahoreţilor. Acolo a trăit în singurătate mulţi ani, nevoindu-se în post, rugăciune şi studiul Sfintei Scripturi. Se spune că se hrănea doar cu puţină pâine şi legume nefierte.
Din pricina multelor nevoinţe şi a studiului intens, a ajuns să orbească. Orbirea, precum şi vârsta înaintată l-au obligat să părăsească pustia şi să se retragă la Mănăstirea Rabban Shabur, unde a adormit cu pace, la o vârstă înaintată, şi unde a fost înmormântat.
Contribuţia sa la literatura creştină se remarcă în special în domeniul teologiei ascetice şi mistice. Scrierile sale au fost preluate în colecţia „Filocalia”.