Sfântul cuvios Vasile de la Poiana Mărului, autorul lucrării de întemeiere a isihasmului românesc, de practicare a rugăciunii minții

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 4-5 martie 2003. Sfântul Vasile, stareţul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767), s-a născut în părţile Rusiei, unde a început viaţa monahală. Din cauza prigoanei împotriva creştinilor, s-a refugiat în Ţările Române şi s-a stabilit la Mănăstirea Dălhăuţi, unde a fost stareţ timp de 20 ani. De la Dălhăuţi s-a retras la Schitul Poiana Mărului din Munţii Buzăului.

A fost duhovnicul Sfântului Paisie de la Neamţ, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Sfântul Munte Athos. De numele Sfântului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existenţa isihasmului românesc. A fost un bun cunoscător al scrierilor patristice şi postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; Dicţionarul Teologilor Români, 1996). 

Sf. Vasile de la Poiana Mărului a copiat o serie de manuscrise din limba slavonă, dar a și scris câteva lucrări originale în slavona bisericească, dintre care cele mai remarcabile sunt:

• Cuvânt înainte (sau „Înainte călătorie”) la cartea lui Grigorie Sinaitul
• Înainte cuvântare la „Capetele” fericitului Filotei Sinaitul
• Cuvânt înainte la cartea Cuviosului Nil de la Sora
• Adăugire (sau „Cuvânt pre urmă”) la cartea Sf. Cuvios Nil de la Sora
• Închipuire cum să cade nouă celor ce suntem pătimași, și călcăm poruncile, să ne îndreptăm prin pocăință și să ne învățăm lucrării cei cu mintea viețuind întru supunere.

Scrierile lui au fost traduse în limba română, chiar în timpul vieții sale, și copiate în zeci de manuscrise.

Pentru viața sa curată, pusă în întregime în slujba Domnului, și pentru faptele sale sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit pe data de 5 martie 2003, a hotărât ca Vasile de la Poiana Mărului să fie trecut în rândul sfinților, cu data de prăznuire la 25 aprilie. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la 5 octombrie 2003.