Sfântul Codrat. Născut în pustie și rămas orfan. Cei mai mulți ani i-a petrecut în munţi şi pustietăţi

Sfântul Codrat era doctor şi a venit pe lume în timpul împăraţilor romani Deciu (249-251) şi Valerian (253-259), care au declanşat ample persecuţii împotriva creştinilor. Mama sa, pe nume Rufina, se afla între creştinii din oraşul Corint (Grecia) care încercau să scape de prigoana păgână, fugind în munţi. Fiind însărcinată când a fugit din cetate, i s-au împlinit zilele şi a născut un prunc de parte bărbătească, chiar acolo în pustie. Peste alte câteva zile, Rufina a murit, iar copilul care primise numele Codrat a rămas orfan. Dumnezeu a avut grijă de acest copil, astfel încât el a fost găsit de oameni credincioşi care l-au crescut. În lume, copilul a învăţat carte şi a devenit doctor.

Cei mai mulţi ani însă i-a petrecut în munţi şi pustietăţi, iubind singurătatea şi îndeletnicindu-se în gândirea de Dumnezeu, deşi venea în cetate câteodată pentru anumite trebuinţe. Sfântul Mucenic Codrat fiind în sihăstrie, unde se aflau şi câţiva dintre cei care îl căutau pentru a se folosi de sfaturile sale: Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel şi Crescent, a fost prins împreună cu aceştia şi aruncat în temniţă.

Un demnitar imperial a fost trimis în Corint pentru a judeca cetăţenii care nu voiau să părăsească creştinismul. Printre cei chemaţi la judecată a fost atunci şi Sfântul Mucenic Codrat care, mărturisind credinţa sa în Iisus Hristos şi neacceptând să se închine zeităţilor păgâne, a fost supus chinurilor şi omorât. Mărturisind cu aceeaşi putere credinţa în Hristos, şi prietenii săi Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel şi Crescent au suferit moarte martirică la ordinul aceluiaşi demnitar.