Sfântul apostol Toma „Necredinciosul”. „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, nu voi crede…”
Sfantul Apostol Toma era originar din Galileia. Numele de Toma, in aramaica te’oma, tradus in greaca Didymos, inseamna geaman. In aramaica si in ebraica, Toma este doar un epitet. La unii crestini sirieni el este cunoscut sub numele de Iuda Toma (Iuda Geamanul). A facut parte din cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Potrivit Traditiei, Sfantul Toma a vestit Evanghelia lui Hristos in India, unde a suferit moarte de martir. Crestinii sirieni din Malabar sustin cu tarie ca se trag din Sfantul Apostol Toma si ca a fost martirzat la Calamina (Mylapore), langa Madras.
In India a intemeiat biserici, a sfintit preoti si episcopi si a convertit doua surori, Tertiana si Migdonia, sotii de mari principi indieni. Printul Smideu, sotul Tertianei, l-a osandit la moarte. A fost omorat cu lancea de cinci soldati. Moastele Sfantului Apostol Toma au fost aduse la Edessa, in anul 165.
„Sfântul Apostol Toma, care se numeşte Geamăn, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar când Domnul nostru Iisus Hristos era pe pământ cu oamenii şi umbla prin cetăţi şi sate învăţând popoarele şi tămăduind toate suferinţele, atunci Toma, auzind propovăduirea Lui şi văzându-I minunile, s-a apropiat de El cu osârdie şi umbla după El, nesăturându-se de cuvintele cele dulci şi de vederea preasfintei Sale feţe”. (Vieţile Sfinţilor)
Apostolul Toma este cunoscut de multi dintre noi ca fiind „necredincios”. „Necredinta” sa ar proveni din faptul ca nu da crezare marturiei Apostolilor ca Hristos a inviat: „Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25). Insa, Apostolul Toma nu se indoieste de faptul ca Hristos a inviat, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril afirma ca atunci cand Toma spune: „Daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede…”, el spune de fapt: „Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor”.
După înviere, Sfântul Toma, prin necredinţa sa, a sporit mai mult credinţa în Biserica lui Hristos. Căci el nu voia să creadă, până ce singur nu a văzut şi a pipăit rănile Domnului, iar atunci când s-a încredinţat a zis: ” ‘Cu adevărat eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu’. În acest chip s-a propovăduit învierea Domnului cu mai multă tărie, căci Mântuitorul nu cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu acelaşi trup cu care a pătimit pentru mântuirea noastră, a înviat cu adevărat şi S-a arătat ucenicilor”. (Vieţile Sfinţilor)
La Adormirea Maicii Domnului, sosind Sfântul Apostol Toma a treia zi după îngropare, s-a întristat foarte mult că nu s-a aflat şi el în ziua îngropării să petreacă la mormânt, împreună cu ceilalţi Apostoli, sfântul trup al Maicii Domnului său. De aceea, cu sfatul de obşte al Sfinţilor Apostoli, au deschis mormântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru ca Sfântul Apostol Toma, văzându-i trupul, să se închine şi să se mângâie. Deschizând însă mormântul, n-au mai aflat trupul Sfintei Fecioare, ci numai giulgiul singur; şi în acest fel s-a făcut încredinţare că Maica lui Dumnezeu a fost luată cu trupul la ceruri. După Cincizecime, Apostolul Toma a propovăduit Evanghelia în părţile Indiei, şi acolo a avut sfârşit martiric, ucis de ostaşi cu suliţele.
Cuvintele Mantuitorului: „Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 24, 27), sunt o invitatie in a ne descoperi ca natura umana nu este desfiintata prin Inviere. Natura umana pe care Hristos a asumat-o nu s-a pierdut in dumnezeire, ci a fost transfigurata. Asadar, aratarea catre Toma a pus in lumina existenta celor doua firi in Hristos. Nu intamplator, in prima duminica dupa Pasti, se canta „Neparasind sanurile pamantesti, Te-ai aratat pe pamant purtator de trup” (Penticostarul, 1912, pag. 73)
In Evul Mediu, el a fost considerat patronul arhitectilor, zidarilor si al pietrarilor.
