Sfântul apostol Filip, unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus

Spread the love

Sfântul Apostol Filip este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 14 noiembrie. Este unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, originar din cetatea Betsaida din Galileea.

„Lângă Marea Galileii era o cetate care se numea Betsaida, aproape de Horazin şi Capernaum. Iar Betsaida înseamnă în limba evreiască “Casa Vânătorilor”, pentru că vieţuiau acolo vânători de peşte. În acea cetate s-au născut trei apostoli: Petru, Andrei şi Filip”. (Vieţile Sfinţilor)

„Filip, în copilăria lui, a fost dat de părinţii săi la învăţătura de carte şi a ajuns iscusit în Sfânta Scriptură, înţelegând bine toate proorociile despre Mesia Cel aşteptat, pe care citindu-le adeseori, se aprindea cu dragostea inimii pentru Iisus, pe Care încă nu-L ştia şi era cuprins de dorirea Aceluia pe Care încă nu-L văzuse la faţă, nici nu ştia că venise pe pământ şi pe Care mulţi ar fi dorit să-L vadă şi nu L-au văzut”. (Vieţile Sfinţilor)

Lui îi spune Mântuitorul: „Urmează-mi”, după cum arată Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa (I, 43), iar Sfântul Apostol Filip a urmat cu convingere această chemare.

După Cincizecime, când apostolii au fost îmbrăcaţi cu putere de sus pentru a propovădui Evanghelia („evangelie”, în greacă – „veste bună” sau „bună vestire”) în lume, s-au tras la sorţi locurile unde va merge fiecare apostol în misiunea de răspândire a credinţei.

Sfântului Apostol Filip i-au revenit Frigia şi Ieropole. A străbătut toată Asia Mică şi, întâlnindu-se cu Sfântul Apostol Bartolomeu, au poposit împreună în Lidia, apoi în Ieropole. A îndurat mari suferinţe şi ispite pentru a face cunoscută vestea cea bună printre popoarele păgâne. A fost ucis la Ieropole, prin crucificare cu capul în jos.

* Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscop al Tesalonicului, este sărbătorit de două ori pe an: pe 14 noiembrie şi în duminica a doua din Postul Mare (Postul Sfintelor Paşti).
S-a născut la Constantinopol. A rămas însă de mic orfan de tată, fiind crescut de mama sa, care a reuşit să îi asigure o bună educaţie.

Sfântul Grigorie a intrat în viaţa monahală de tânăr, împreună cu familia. Mama lui s-a călugărit într-o mănăstire de maici, iar el şi fraţii săi au plecat la Muntele Athos. La Mănăstirea Vatoped, din Muntele Athos, a vieţuit sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim. În contextul controverselor teologice în jurul isihasmului, Sfântul Grigorie Palama a apărat Ortodoxia, fiind susţinătorul teologiei energiilor necreate (1337-l368).

Sfântul Grigorie Palama a fost un apărător al monahilor isihaşti care practicau lucrarea trezviei şi a rugăciunii neîncetate şi vedeau lumina necreată a lui Dumnezeu. Adversarii isihaştilor negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu poate fi văzut de om. Respingând distincţia dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu, aceştia excludeau orice posibilitate de comuniune reală a omului cu Dumnezeu. Sfântul Grigorie a fost numit arhiepiscop al Tesalonicului, făcând multe minuni şi vindecând mulţi bolnavi. A trecut la cele veşnice în 1340, la 63 de ani. A fost canonizat la nouă ani de la moartea sa. Moaştele Sfântului Grigorie Palama se păstrează la Tesalonic. (sursă: vol. “Vieţile Sfinţilor”)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *