Pilda prefacerii răului în bine
Unui ţăran i-a căzut măgarul în puţ. A stat şi s-a gândit: „Cum să-l scot de acolo?” Pe urmă a chibzuit în sinea sa: „Măgarul e bătrân, nu i-a rămas mult de trăit. Oricum mă pregăteam să cumpăr unul nou, tânăr. Pe deasupra, puţul e aproape secat: de mult mă pregăteam să-l astup şi să sap unul nou. De ce să nu împuşc doi iepuri dintr-un foc, astupând puţul şi îngropând în acelaşi timp măgarul?”
Ţăranul şi-a chemat vecinii să-l ajute să astupe puţul. Oamenii au pus mâna pe lopeţi şi s-au apucat să arunce pământ în puţ. Măgarul zbiera indignat, însă deodată, spre uimirea tuturor, a tăcut. Ţăranul s-a uitat în puţ şi a încremenit. Măgarul nu mai zbiera pentru că era ocupat: scutura bulgării de pământ care cădeau pe el şi-i bătucea repede cu picioarele. În scurtă vreme a ajuns sus şi a sărit afară din puţ.
La fel e și în viaţă, peste fiecare dintre noi cad mereu „bulgări” de noroi. Putem să strigăm în gura mare şi să ne indignăm, însă există şi altă cale.