Pilda dreptei educații: „Acest coleg al nostru fură mereu!”
Într-o școală de la marginea unui oraș, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, acesta avea grijă de toți elevii, încercând să-i învețe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fura și l-au pârât imediat profesorului. Acesta, însă, nu l-a pedepsit pe făptaș. După câteva zile, hoțul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, dascălul nu l-a pedepsit. Când același lucru s-a întâmplat și a treia oară, câțiva băieți s-au dus la profesor să se plângă.
– Acest coleg al nostru fură mereu. Vă rugăm să-l dați imediat afară din școală, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afară. Dacă vreți, puteți pleca toți ceilalți.
– Domnule profesor, dar cum este posibil să renunțați atât de ușor la noi toți, care v-am ascultat mereu?
Privindu-i cu blândețe, profesorul le-a explicat:
– Voi știți, deja, ce e bine și ce e rău. Dacă ați pleca în lume, cu siguranță că ați ști cum să vă purtați! Dacă, însă, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Așa că, indiferent dacă voi rămâneți sau plecați, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să devina un om bun. Iar atunci când va dori și el acest lucru, cu siguranță că dintr-un hoț ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat și iubit de toți.
Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului său, băiețelul care până atunci furase și le pricinuise atâtea necazuri celor din jurul său a promis că se lasă de furat. Și s-a ținut de cuvânt, fiindcă – așa cum spusese și profesorul – de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.