Paște 2025. Prilej de reuniune familială, de celebrare a tradițiilor străvechi și de reafirmare a credinței

Ziua de 20 aprilie 2025 este marcată în calendarele creștine ca fiind o zi însemnată. Creștinii din lumea întreagă sărbătoresc Învierea Domnului. Al doilea praznic imparatesc cu data schimbatoare este Pastile sau sarbatoarea anuala a invierii Domnului, cea mai de seama dintre toate sarbatorile domnesti. Indeosebi in crestinatatea ortodoxa Pastile este cea mai mare sarbatoare, „a Sambetelor imparateasa si doamna, al praznicelor praznic si sarbatoare a sarbatorilor” (Penticostar, Canonul Pastilor).

Din punct de vedere calendaristic, sarbatoarea Pastilor guverneaza intocmirea intregului ciclu mobil de sarbatori al anului bisericesc (liturgic). De data ei e legata, ordinea (succesiunea) si denumirea duminicilor si a saptamanilor de peste an, cu evangheliile si apostolele care se citesc la Liturghie in tot cursul anului, ordinea celor 11 pericope evanghelice care se citesc la Utreniile duminicilor, cu luminandele si stihirile evanghelice respective, precum si ordinea celor opt glasuri ale cantarilor Octoihului. Importanta sarbatorii este subliniata si de durata ei, mai lunga decat a altor praznice; ea tine trei zile.

La 20 aprilie calendarul ortodox pomeneste pe Sfantul Teotim, episcopul Tomisului, numit si Teotim I, “scitul“ sau “filosoful“. Acest sfant daco-roman, originar din Dacia Pontica, a trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si la inceputul celui urmator, pastorind cetatea de la Marea Neagra, in jurul anilor 380 – 395.

Detalii despre viata sa ne-au ramas din scrierile unor importanti autori ce au trait in perioada sa. Astfel, Fericitul Ieronim il mentioneaza pe la anul 392 cu titulatura de „Scythiae Tomorum episcopus”. Despre Sfantul Teotim I, istoricul bisericesc Sozomen scria ca ducea o viata ascetica, purta plete lungi si se bucura de calificativul de „filosof”. Sfantul Teotim poseda si practica intr-adevar acea „monastica philosophia”. Dar, el nu a fost numai educat in filosofia monahala, care presupunea a iubi si a practica intelepciunea trairii monahale, adica „asceza”, ci si in cultura si filosofia greaca. Un alt scriitor crestin, Socrate, spunea despre Sfantul Teotim ca „era cunoscut de toti – imparati, episcopi, calugari, credinciosi si barbari – pentru evlavia si corectitudinea vietii sale”.

Despre episcopul de Tomis auzise chiar imparatul bizantin Arcadie, datorita prieteniei legate cu Sfantul Ioan Gura de Aur. Din scaunul arhieresc al Constantinopolului, marele ierarh ii trimitea lui Teotim calugari misionari „pentru nomazii sciti de la Istru“, probabil la cererea acestuia. In anul 400, Sfantul Teotim lua parte la un sinod local din Constantinopol, convocat de Sfantul Ioan Gura de Aur impotriva invataturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. Aprecierea de care se bucura ierarhul tomitan in randul celorlalti episcopi reiese si din faptul ca, in lista celor care semnau documentele sinodului, Teotim era mentionat pe primul loc.

Invocarea numelui Sfantului Teotim al Tomisului – la lucrarile Sinodului IV ecumenic (Calcedon, 451) – ca autoritate a dreptei credinte, constituie insa pentru noi, romanii,  o mar turie de mare pret privind izvoarele ortodoxiei romanesti in crestinismul daco-roman.  „Faptul ca monahii constantinopolitani isi raportau ortodoxia marturisirii lor de credinta la autoritatea Sfantului Teotim ramane fara indoiala o marturie graitoare a ortodoxiei credintei…

Numai un teolog ca Teotim, cu o solida formatie filosofica, putea fi in stare sa ia atitudine fatisa si impotriva celor care intinau memoria lui Origen, adica, „… memoria unui om – declara Sf. Teotim – care a murit de mult timp in credinta”, si ca atare, nici nu trebuia sa se faca „lucru nelegiuit, condamnand cartile pe care inaintasii nostri nu le-au condamnat …”.

Peste veacuri, Sfantul Ioan Damaschin avea sa reproduca, in lucrarea „Sfintele paralele“, cateva povatuiri morale date de Sfantul Teotim in unele omilii la textele evanghelice: „Cel ce pacatuieste cu gandul, prin insasi iuteala gandului, savarseste pacatul complet, pe cand faptele trupului pot fi intrerupte de multe piedici“; „Lucrul grav nu este sa suferi aspru, ci sa suferi pe drept“.

Troparul Sfantului Teotim, episcopul Tomisului

Indreptator credintei si chip blandetelor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte ierarhe Teotim, roaga pe Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Tradiții și superstiții în prima zi de Paște

Paștele reprezintă unul dintre cele mai importante sărbători religioase și culturale din România, un prilej de reuniune familială, de celebrare a tradițiilor străvechi și de reafirmare a credinței. Această perioadă este marcată de obiceiuri variate și tradiții, fiecare simbolizând renașterea, purificarea și speranța în viața de zi cu zi. Mii de turişti din toate colţurile ţării îşi petrec sărbătorile de Paşte din 2025 în Bucovina. Gazdele i-au aşteptat și anul acesta cu plăcinte poale-n brâu, dar şi bunătăți de post. Turiştii vor putea participa şi la încondeierea ouălor cu ceară fierbinte sau alte metode din strămoşi.

„În Bucovina, colacii de Paște sunt o tradiție. Cine servește câte o bucățică și o înmoaie în sare va avea tot anul sănătate și noroc.

În tradiția mai veche care o respectăm se spune că dimineața, când vii de la sfințitul bucatelor, prima dată și prima dată trebuie să ne spălăm cu un ou roșu, în agheasmă sfințită, mâncăm anafură și dăm cu oul pe obrăjori, să fim roșii, sănătoși, voioși și cu busuiocul care aduce prosperitate și sănătate.”, au povestit localnicii din zonă, la Antena 3 CNN. Paștele, sărbătorit cu evlavie de creștinii din întreaga lume, marchează Învierea Domnului și este considerat momentul triumfului vieții asupra morții.

În România, tradițiile pascale îmbină elemente religioase cu obiceiuri populare, transmise din generație în generație. Astfel, fiecare gest – fie că este vorba de încondeierea ouălor sau de mersul cu stropitul – are la bază o semnificație profundă, legată de ideea de reînnoire, purificare și prosperitate, potrivit Agerpres.

Una dintre cele mai frumoase și recunoscute tradiții pascale este încondeierea ouălor. Această artă, cu rădăcini adânci în folclorul românesc, presupune decorarea ouălor cu motive tradiționale, care pot varia de la simple linii și puncte la compoziții geometrice complexe sau imagini inspirate din natură.

Fiecare ou încondeiat este un simbol al vieții și al renașterii, iar culorile folosite – de la roșu, semnificând sângele și pasiunea, până la verde, simbol al speranței și al reînnoirii – transmit mesaje de bun augur.

Această tradiție, care se practică cu sârguință în multe zone ale țării, nu se limitează doar la estetica vizuală, ci este încărcată de semnificații spirituale. Încondeierea ouălor este un moment de creație artistică, o modalitate de a păstra vie memoria strămoșilor și de a transmite mai departe valorile culturale.

Pentru cei interesați de produse autentice, pot fi găsite pe site-ul Învie Tradiția numeroase oferte de ouă încondeiate realizate de artizani locali, fiecare exemplu fiind o operă de artă unică.

Mersul cu stropitul este un alt obicei pascal care îmbină credințele populare cu ritualurile de curățire spirituală. În prima zi după Paște, bărbații și băieții merg din casă în casă, stropind cu apă sau parfumuri naturale femeile și fetele, un gest simbolic menit să aducă sănătate, belșug și prospețime.

În unele zone, acest ritual se îmbină și cu obiceiul „brăduirii”, unde se aduc elemente de natură în casă pentru a simboliza renașterea și fertilitatea.

Stropitul are la bază credința că apa, element esențial al vieții, are puterea de a spăla de rele și de a reînnoi sufletul. Astfel, gestul stropirii devine o metaforă a trezirii naturii din hibernare și a începutului unui nou ciclu de viață.

De asemenea, acest ritual întărește legăturile de familie și comunitate, fiind un moment de bucurie și solidaritate. Pentru a aduce și mai multă autenticitate sărbătorii, puteți achiziționa ii pentru sărbătoare, care completează perfect costumul tradițional și contribuie la păstrarea identității culturale.

Pe lângă obiceiurile de mai sus, Paștele este plin de superstiții și credințe care adaugă un strat de mister și magie acestor sărbători. Se crede, de exemplu, că în ziua de Paște, focul aprins în biserici și în casele oamenilor are puterea de a alunga spiritele rele și de a proteja locuința de ghinion. De asemenea, anumite gesturi sau cuvinte rostite în această perioadă se consideră a avea efecte pozitive asupra anului ce va urma.

O altă superstiție populară este legată de împărțirea ouălor încondeiate la masă. Se crede că persoana care primește primul ou va avea parte de un an plin de noroc și sănătate, iar ouăle în sine sunt considerate talismane care aduc protecție. Astfel, fiecare element din ritualurile pascale este încărcat de semnificații ce depășesc planul pur estetic, integrând în mod subtil credințele străvechi și speranțele unui viitor mai bun.

Un alt obicei interesant este cel al „dăruirii de coșuri tradiționale”, un gest prin care se împart simbolic daruri care conțin diverse alimente și produse de sezon. Aceste coșuri, pline de bunătăți, sunt pregătite cu multă grijă și sunt menite să reamintească de importanța generozității și a împărțirii în cadrul comunității. Dacă doriți să păstrați autenticitatea acestor tradiții, puteți opta pentru cadouri tradiționale disponibile online, care redau fidel spiritul sărbătorii și pot fi un cadou ideal pentru cei dragi – consultați oferta noastră de coșuri tradiționale.

Milioane de români au luat lumină în Noaptea de Înviere. Mesajul Patriarhului Daniel

Milioane de credincioși din toată țara au participat la Slujba de Înviere de anul acesta. Patriarhul Daniel a împărţit Lumina Sfântă credincioşilor aflaţi la Catedrala Mântuirii Neamului. Slujba de Înviere a avut loc la Ierusalim şi peste tot în lume unde trăiesc comunităţi creştine. Sărbătoarea Paştelui este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului.

Aproximativ 500 de credincioși au participat la Slujba de Înviere 2025 la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iași. Cum anul acesta Paștele catoloc este sărbătorit în aceeași zi cu Paștele ortodox, în centrul Iașului, la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, credincioșii catolici s-au adunat la ora 22:00 pentru slujba de Înviere. Momentul inaugural a fost sfințirea lumânării Pascale, aprinsă după tradiție de la cărbuni.

La slujba de Înviere oficiată de episcopul Iosif Păuleț la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iași au fost prezenți aproximativ 500 de credincioși, potrivit presei locale. 

La Constanța, Arhiepiscopul Tomisului a adus Sfânta Lumină din largul Mării Negre în Portul Tomis, în jurul orei 23.30, iar când a ajuns pe ţărm a transmis un mesaj jurnaliştilor care îl aşteptau.

”Hristos a Înviat! Iată că acum aproape 2000 de ani când cel Întâi Chemat a venit trimis pe mare la strămoşii noştri legăm această tradiţie la fiecare sărbătoare de Paşti. Şi în anul acesta Lumina la Ierusalim a venit şi iată ne-a dat încă o dată confirmarea că Dumnezeu ne iubeşte, ţine legătura cu noi şi în biserica noastră ortodoxă adevărul rămâne constant, adevărul este însuşi Hristos.

”Să ne bucurăm şi anul acesta de această sărbătoare, sărbătoarea sărbătorilor, care este sărbătoarea luminii celei neapuse în care Dumnezeu se vădeşte, prin care Dumnezeu ne poartă de grijă, ne luminează, ne apără şi ne conduce spre locul cel mai sfânt şi cel mai bun spre viaţa cea veşnică. Hristos a Înviat!”, a transmis Arhiepiscopul Tomisului.

El a pornit apoi într-un scurtă procesiune către Catedrala Arhiepiscopală, unde a oferit Sfânta Lumină credincioşilor prezenţi.

Slujba a continua în aer liber, de la miezul nopţii cu oficierea Canonului Învierii, iar apoi, în interiorul catedralei, va fi săvârşită Sfânta Liturghie.

În Timișoara, Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt a ajuns la Timișoara, cu o aeronavă specială, care a aterizat sâmbătă seară pe Aeroportul Internațional Traian Vuia. Candela aprinsă a fost preluată de la Ierusalim de reprezentanți ai Patriarhiei Române și a fost adusă cu avionul în România, la București. De aici, o delegație de preoți a preluat lumina și a adus-o la Timișoara, tot pe calea aerului.

Patriarhul Daniel a împărţit Lumina Sfântă credincioşilor aflaţi la Catedrala Mântuirii Neamului. Acesta a afirmat că Învierea lui Hristos este izvor de pace şi bucurie şi a atras atenţia asupra consumului de droguri – „o mare primejdie pentru viaţa oamenilor”

„Cuvintele ‘Nu vă temeţi!’ adresate femeilor venite la mormânt, mai întâi de către îngeri, iar apoi de însuşi Iisus Hristos cel Înviat, care le-a întâmpinat şi le-a spus ‘Bucuraţi-vă, nu vă temeţi’ arată că Învierea lui Hristos este izvor de pace şi bucurie, de speranţă şi ajutor în viaţă. De aceea, Sărbătoarea Învierii lui Hristos ne cheamă pe toţi să primim în suflet, prin rugăciune şi fapte bune, pacea şi bucuria lui Hristos şi să le împărtăşim în aceste zile celor din jurul nostru, mai ales celor suferinzi şi singuri, celor îndoliaţi sau întristaţi din cauza necazurilor, a bolilor şi adicţiilor, îndeosebi consumul de droguri, care a devenit acum o mare primejdie pentru viaţa oamenilor”, a spus PF Daniel, în cuvântul de învăţătură rostit la Slujba Învierii de la Catedrala Patriarhală.

Întâistătătorul BOR a reamintit de sărbătorirea anul acesta a Sfintelor Paşti de către toţi creştinii, cărora le-a transmis „dorinţi de bine”.

„Cu prilejul Sfintelor Paşte vă dorim tuturor sănătate şi fericire, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună şi folositoare familiei, societăţii şi poporului român. Aceste dorinţi de bine le adresăm tuturor creştinilor, pentru că anul acesta, 2025, sărbătoarea Paştelui este celebrată de toată creştinătatea la aceeaşi dată, 20 aprilie. Hristos a Înviat”, a încheiat Patriarhul Daniel.

Slujba de Înviere a fost oficiată împreună cu episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieşteanul şi Paisie Sinaitul şi cu episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştiului, Timotei Prahoveanul.

În acest an, Învierea Domnului este sărbătorită în comun de toţi creştinii – ortodocşi, romano-catolici, greco-catolici, evanghelici şi reformaţi, de cultele neoprotestante. Anterior, doi ani la rând, în 2010 şi 2011, dar şi în 2014 şi 2017, Paştele a fost sărbătorit în aceeaşi zi.

Patriarhul Daniel a transmis, în mesajul de Sfintele Paști, că Iisus Hristos a arătat pe Cruce ascultare smerită faţă de Dumnezeu şi iertare milostivă faţă de cei ce L-au răstignit. Astfel, Hristos a înlocuit violenţa ucigătoare cu iubirea pacificatoare. Patriarhul i-a îndemnat pe români să fie iertători, iubitori și milostivi și le-a urat pace, bucurie, sănătate şi fericire.

„După ce a serbat, împreună cu ucenicii Săi, Paştele iudaic, Domnul Iisus Hristos a instituit, Joi seara, un Paşte nou, la Cina cea de Taină, prin care anticipa taina morţii Sale jertfelnice pe Cruce din ziua de Vineri şi Învierea Sa a treia zi (Duminică), pentru a dărui lumii viaţa veşnică. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune: „Paştele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5, 7).

Centrul sărbătorii Paştelui iudaic este celebrarea minunii trecerii poporului evreu, condus de Moise, prin Marea Roșie, ca pe uscat, pentru eliberarea poporului evreu din robia Egiptului. Însă, la sărbătoarea Paştelui creştin, Biserica noastră celebrează trecerea lui Hristos cu trupul prin jertfa sângeroasă a morţii Sale pe Cruce şi Învierea Sa din morţi cu trupul, pentru a intra în viaţa cerească veşnică din Împărăţia cerurilor.

Prin iubirea Sa smerită şi milostivă, Domnul Iisus Hristos arată pe Cruce ascultare smerită faţă de Dumnezeu şi iertare milostivă faţă de cei ce L-au răstignit. Astfel, Domnul Hristos „ridică” sau vindecă păcatul neascultării protopărinţilor Adam şi Eva spre mântuirea lumii şi, totodată, înlocuieşte violenţa ucigătoare cu iubirea pacificatoare.

Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne cheamă pe toţi să arătăm în jurul nostru iubire smerită şi milostivă, iertare, pace şi bucurie, ca fiind daruri ale lui Hristos Cel înviat.

Dorim tuturor românilor din România, de lângă frontierele ei şi din diaspora, pace şi bucurie, sănătate şi fericire, dimpreună cu urarea pascală: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”, a transmis Patriarhul Daniel, potrivit agenției Basilica.

Ce se face cu lumânarea cu care am luat Lumina Sfântă în Noaptea de Înviere

Românii au o mulțime de tradiții și superstiții legate de sărbătoarea Învierii Domnului. De exemplu, lumânarea cu care am luat Lumina Sfântă în Noaptea de Înviere nu se aruncă, ci se arde acasă sau la cimitir. Obiceiuri și tradiții de Paște 2025. Lumânarea este o ofrandă adusă lui Dumnezeu și de aceea, se folosește într-o rânduială aparte, potrivit doxologia.ro.

Chiar dacă oficial nu există nicio superstiție legată de folosirea lumânării după slujba de Paște, aceasta nu se aruncă și nici nu se pune laolaltă cu celelalte lumânări folosite la biserică, explică sursa menționată.

Lumânarea cu care credinciosul a primit lumină este dusă acasă și arsă câte un pic în toată săptămâna luminată. Dacă timpul sau spațiul nu permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la biserică ori la mormintele celor dragi. Unii credincioși, cu încuviințarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală, precizează sursa menționată. Lumânarea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nu se afumă cu ea vitele din gospodării și nu se folosește pentru ghicirea viitorului.

Primul lucru pe care trebuie să îl faci atunci când te întorci de la Înviere

Învierea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Anual, majoritatea credincioșilor merg la biserică pentru a lua Lumina Sfântă, simbol al Învierii lui Iisus Hristos. În această noapte sfântă, românii păstrează cu sfințenie o serie de obiceiuri și tradiții pe care le-au moștenit de la străbuni.

Unul dintre aceste obiceiuri este cel de a înconjura casa cu lumânarea aprinsă, imediat după ce au primit Lumina Sfântă de la biserică. Potrivit tradiției, acest gest are rădăcini adânci în spiritualitatea românească și este însoțit de credința că oferă protecție, binecuvântare și noroc în anul respectiv.

În tradiția creștină, focul este semn al purificării și al prezenței divine. De asemenea, Lumina de Paște pe care preotul o împarte credincioșilor la Slujba de Înviere nu este o flacără obișnuită, ci una sfințită, care simbolizează biruința lui Hristos asupra morții și întunericului.

La scurt timp după ce se întorc de la biserică, în unele zone ale țării, gospodarii înconjoară casa de trei ori, în sensul acelor de ceasornic, rostind în gând sau cu voce tare rugăciuni pentru pacea casei, sănătatea familiei și alungarea răului. 

Făcând acest gest, oamenii cred că gospodăria lor va fi ferită de necazuri, boli sau accidente, iar liniștea și sporul vor rămâne în gospodărie.

Etnologii susțin că pe lângă simbolismul religios, există și numeroase credințe populare care susțin această practică:

Se spune că lumina Învierii alungă spiritele rele și orice urmă de energie negativă din jurul casei.

Aprinzând lumânarea și înconjurând gospodăria, atragi binecuvântarea și bunăstarea în anul care urmează.

În satele de munte, se obișnuia ca, după ce înconjurau casa, să păstreze lumânarea pentru momente de cumpănă – aprinzând-o în caz de boală, necazuri sau vreme rea.

În unele familii, lumânarea de la Înviere era folosită și la împărțirea anafurei sau aprinsă la icoane în zilele de sărbătoare, tocmai pentru a păstra legătura cu acel moment sfânt.

Cum se păstrează anafura ca să nu mucegăiască

La finalul fiecărei slujbe, preoții împart credincioșilor Sfânta Anafură, simbolul harului și binecuvântării lui Dumnezeu. Aceasta este consumată pe nemâncate, însoțită de o rugăciune, iar, de regulă, oamenii aleg să o păstreze pe tot parcursul anului. Pentru ca anafura să nu mucegăiască aceasta trebuie păstrată în condiții bune, într-un loc curat, ferit de umezeală și lumină directă. Ideal este să o păstrezi într-un recipient închis, din sticlă sau metal, bine igienizat înainte, potrivit sursei. 

Atunci când vin de la biserică, gospodinele din mediul rural pun anafura într-un borcan curat, împreună cu sare grunjoasă sau boabe de grâu uscatepe fundul recipientului. Sarea absoarbe umezeala și previne apariția mucegaiului.  Totodată, în borcan se poate inroduce și o crenguță mică de busuioc uscat, simbol al sfințeniei și al purificării.

Un alt truc folosit de gospodinele de la țară este să așeze bucățele de anafură pe o hârtie curată și să le usuce timp de câteva zile, într-un spațiu bine aerisit. După uscarea completă, se depozitează într-un recipient închis ermetic.

Pentru păstrarea anafurei, locul ideal este o cămară răcoroasă sau o icoană din casă, în apropierea căreia este ținut borcanul. În multe case tradiționale, anafura este ținută alături de agheasma mare, iar cei care postesc sau au probleme de sănătate obișnuiesc să consume anafura dimineața, pe stomacul gol, rostind o rugăciune.

Ca să previi apariția mucegaiului, este important să nu atingi anafura cu mâinile umede și să o manevrezi doar cu degetele curate sau cu o linguriță. În momentul în care observi că anafura s-a alterat sau a prins mucegai, aceasta nu se mai consumă, ci se îngroapă într-un loc curat din grădină sau se arde – niciodată nu se aruncă la gunoi.