Naşterea Domnului: Ziua în care cerurile se deschid şi rugăciunile sunt ascultate
Nașterea Domnului reprezintă a doua cea mai importantă sărbătoare în creștinism, alături de Învierea Domnului. Este o zi plină de bucurie spirituală pentru credincioși, și în acest moment, este recomandat să adresezi rugăciuni Mântuitorului pentru orice provocare întâmpini. Conform tradiției, de ziua Nașterii Domnului, se spune că cerurile se deschid, iar rugăciunile sunt ascultate.
Nașterea Mântuitorului este, în zilele noastre, sărbătorită în toată lumea creștină. Totuși, la început era deosebire între creștinii din Apus și cei din Răsărit în ceea ce privește dată acestei sărbători, potrivit crestinortodox.ro. În Apus, începând de prin sec. III, Nașterea Domnului se serba pe 25 decembrie. În Răsărit, însă, până prin a doua jumătate a secolului IV, Crăciunul era serbat în aceeași zi cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie. Această dublă sărbătoare purta numele de Arătarea Domnului. De fapt însă, atât în Orient cât și în Occident Nașterea Domnului a fost serbată de la început la aceeași dată, în legătură cu aceea a solstițiului de iarnă, numai că orientalii au fixat-o, după vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe când Apusul a recalculat-o, fixând-o în funcție de data la care cădea pe atunci solstițiul, 25 decembrie.
Odată fixată la 25 decembrie, sărbătoarea Nașterii Domnului a atras după sine revizuirea datelor unui șir întreg de alte sărbători, precum: Tăierea-împrejur a Domnului, Întâmpinarea Domnului, Bunavestire și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
În trecut, Crăciunul era prăznuit cu mare solemnitate. În ziua precedentă se ajuna, se făcea slujba în cadrul căreia se botezau catehumenii și se citeau Ceasurile mari sau împărătești, numite așa pentru că la Bizanț luau parte la ele și împărații, iar la noi domnitorii cu toată curtea lor. Tot în ajun, preoții umblau, ca și azi, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor pentru a le vesti Crăciunul. Ziua în care se celebra Naşterea Domnului era zi de repaus; până și sclavii erau scutiți în această zi de corvezile obișnuite.
Rugăciune către Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, când Te-ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s-au minunat şi lumea s-a bucurat de Naşterea Ta, Cel ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat botezul spre pocăinţă; Care ne-ai adus pe noi la preacuratele zilele acestea pentru înfrânarea patimilor, spre nădejdea Învierii, şi ne îndreptezi pe noi spre adevărul dumnezeirii Tale şi ai luminat mintea noastră spre a Te cunoaşte pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea.
Tu şi acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, care se afundase în mare, iar mai pe urmă, lepădându-se de Tine, dar plângând cu amar, iarăşi l-ai primit. Că am auzit glas grăind şi magii închinându-se cu daruri şi îngerii cântând, iar Irod tulburând-se, că Dumnezeu în trup S-a arătat spre mântuirea noastră. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind: Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc văzând mărita şi cinstita serbare, şi toţi după vrednicie o laudă cu inima şi cu buzele. Şi acum, Bunule, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi, precum şi plecarea genunchilor şi umilinţa noastră, ca plinind poruncile Tale, curaţi şi neprihăniţi, ajungând acum la cinstită Naşterea Ta, să ne împărtăşim cu Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.