Sfânta muceniță Hristina a sfărâmat idolii din aur şi argint şi a împărţit săracilor. Supusă la multe chinuri de tatăl său păgân

Sfânta Hristina este mucenița sărbătorită pe data de 24 iulie. Cine a fost această sfântă și de ce este importantă pentru creștinism. Sfânta Hristina s-a nascut in cetatea Tir si a trait in timpul imparatului Septimiu Sever (193-211). A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetati. Sfânta Mare Mucenică Hristina este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 24 iulie. Sfânta Hristina a trăit în cetatea Tir, în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211). Ea, de la vârsta de unsprezece ani, şi-a arătat frumuseţea feţei ei celei minunate, căci nu era între fecioare vreuna, care să semene cu ea la frumuseţe. Deci, vrând tatăl ei ca să o păzească de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea ei în palatul cel mai înalt, dându-i slugile cele mai bune. (Vieţile Sfinţilor) Acolo i-a dus şi zeii săi cei de aur şi de argint, iar Hristina primise de la tatăl său hotărârea să se închine acestora şi în toate zilele să le aducă jertfe.

Cand a ajuns la varsta de doisprezece ani, Sfanta Hristina a fost inchisa de tatal ei intr-un turn. Acesta dorea sa o fereasca de ochii multimii pentru ca era foarte frumoasa. Planul tatalui era sa o tina pe fiica lui in acel turn pana avea sa implineasca varsta deplina a majoratului. Nemultumita de credinta idolatra, incepe sa se roage Celui ce a adus toate de la nefiinta la fiinta. In urma acestei rugaciuni i se arata un inger care ii descopera tainele dumnezeiesti. Dupa aceste descoperiri, Hristina a distrus toti idolii din turn.

Celor care au cerut-o în căsătorie, tatăl său, Urban, le răspundea: „Nu o voi da nimănui pe fiica mea, ci o voi dărui zeilor mei, pentru că mult au iubit-o milostivii; deci, fecioara va petrece pentru dânşii, slujindu-le totdeauna”. (Vieţile Sfinţilor)

Crescând cu vârsta şi înţelegerea, Hristina a început însă să vină la cunoştinţa adevărului. Privind pe fereastră la cer, ziua şi noaptea, şi la luminătorii cei cereşti, din zidiri a cunoscut pe Ziditor, şi, nesocotind statuile zeilor aduse de tatăl său pentru a fi cinstite, nu putea să li se închine. Astfel gândind, a început a se închina adevăratului Dumnezeu, a sfărâmat idolii din aur şi argint puşi în număr mare în jurul său şi i-a împărţit săracilor. Pedeapsa pentru o astfel de faptă a fost cumplită. După mărturisirea credinţei în Hristos a suferit multe chinuri, chiar dincolo de puterea firii omeneşti, şi de fiecare dată după torturile care îi erau aplicate public, îngerul Domnului îi vindeca trupul său ars sau sfâşiat în bucăţi.

Pentru acest gest a fost supusa la multe chinuri de tatal sau. A fost aruncata in temnita pentru mai multe zile fara mancare, dar a fost hranita in chip minunat de ingeri. Dupa alte suferinte, a fost aruncata in mare. Marea aceea i-a fost ei scaldatoarea Sfantului Botez. Un nor luminos a umbrit-o pe ea si s-au auzit cuvinte de sus, graindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, dupa savarsirea Sfantului Botez. Suferintele sale nu au incetat nici dupa moartea tatalui el. Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar in cele din urma Hristina a primit moartea prin sabie.

Pătimirile tinerei Hristina nu erau însă fără de roade, căci oamenii, văzând nişte minuni atât de mari, încât cei întunecaţi cu totul cu mintea credeau că erau vrăji, slăveau pe Unul Dumnezeu, Iisus Hristos. Au crezut atunci în El ca la trei mii de suflete. Sfânta Mare Mucenică Hristina a fost în cele din urmă condamnată la moarte, fiind ucisă cu suliţe de către soldaţi.