Ivan cel Groaznic, la rugăciune în biserică. „Nu grăieşti adevărul Ivanuşca, te-am văzut cum te învârteai încoace şi încolo pe Dealul Rândunicii, ca să-ţi zideşti palat!”

Nimic nu se poate ascunde de la faţa Atotcunoscătorului Dumnezeu. El în fiecare clipă cunoaşte cele ce se lucrează pe pământ, atît în afara, cît şi înlăuntrul sufletelor oamenilor! Nici o singură intenţie, nici o singură dorinţă, nici un singur gînd nu poate ascunde omul de Dumnezeu. Căci cum ai putea să ascunzi de Dumnezeu ceea ce nu poţi ascunde nici de oameni, atunci cînd ei sînt sfinţii lui Dumnezeu?

Într-o zi Ţarul Ivan cel Groaznic a venit la biserică să se roage lui Dumnezeu. În aceeaşi biserică stătea la rugăciune şi Fericitul Vasile cel Nebun pentru Hristos. Este adevărat că Ţarul venise să se închine, dar el în biserică se afla doar cu trupul, căci cu inima se afla pe Dealul Rîndunicii, unde la ora aceea îşi zidea un palat.

 În tot timpul Sfintei Liturghii Ţarul nu s-a gîndit la nimic altceva decît cum să-şi lărgească şi să-şi zidească mai bine acel palat. După încheierea sfintei slujbe Ţarul l-a remarcat pe Vasile şi l-a întrebat:

 „Unde ai stat pînă acum?” Vasile a răspuns:

 „în biserică.” După care îndată Vasile l-a întrebat el pe Ţar:

 „Dar tu, Ţarule, unde ai stat pînă acum?”

 „Şi eu am fost aici, în biserică,” a răspuns Ţarul. Dar la aceste cuvinte sfîntul cel mai înainte văzător a zis:

 „Nu grăieşti adevărul, Ivanuşca, căci eu te-am văzut cum în gînd te învîrteai încoace şi încolo pe Dealul Rîndunicii, ca să ţi zideşti palat!”

Text preluat din Sf. Nicolae Velimirovici + 1956, Proloagele de la Ohrid, 29 aprilie – Editura Egumenița)