Eusebiu, ierarh în perioada tulburării ariene. A fost omorât de o femeie ariană, care a aruncat o cărămidă asupra sfântului

Sfântul Sfinţit Mucenic Eusebiu a trăit în timpul împăraţilor romani Constanţiu (337-361), adept al ereziei ariene, fiul împăratului Constantin cel Mare (306-337), şi Iulian Apostatul (361-363). Acesta din urmă a apostaziat de la credinţa creştină şi a reintrodus cultul zeilor în imperiu.

Sfântul Eusebiu a fost ierarh în timpul în care Biserica era tulburată de erezia ariană (condamnată la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc în anul 325) şi de reintroducerea cultului zeilor, fapt care a generat noi persecuţii împotriva creştinilor. A fost episcop al cetăţii Samosata, ce aparţinea de Patriarhia Antiohiei.

Îmbrăcat în soldat, Sfântul Eusebiu mergea prin cetăţile din Siria, Fenicia şi Palestina, hirotonind preoţi şi episcopi ortodocşi într-o vreme în care multe din scaunele episcopale erau ocupate de ierarhi arieni. Sfântul Eusebiu a fost exilat în Tracia, în timpul împăratului Valens (364-378). În anul 379, după moartea lui Valens, s-a întors în Samosata.

A fost omorât de o oarecare femeie ariană, care a aruncat o cărămidă asupra sfântului, aşa a trecut la Domnul.