Sfântul Emilian de la Durostor: A intrat în templu şi, luând un ciocan de fier, a răsturnat cu mâinile sale toţi idolii, sfărâmându-i în bucăţi

Sărbătoare importantă în data de 18 iulie, în România, în calendarul creștin ortodox. Este cruce cu negru și credincioșii trebuie să știe care e semnificația dar și tradiția acestei zile deosebite. În calendarul creștin-ortodox, ziua de 18 iulie este marcată cu cruce neagră, semn că este o sărbătoare importantă pentru credincioși. În această zi, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe doi sfinți cu viață și pătimire exemplare: Sfântul Emilian de la Durostor și Sfântul Cuvios Pamvo. Să cunoaștem mai multe despre acești sfinți și să ne inspirăm din învățăturile lor!

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor (cetate aflată pe malul drept al Dunării) este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 18 iulie. A suferit moarte martirică în timpul persecuţiei împotriva creştinilor dezlănţuită de împăratul roman Iulian (361-363), supranumit “Apostatul”, nepot pe linie paternă al Sfântului Împărat Constantin cel Mare. În timpul domniei lui, Iulian Apostatul a încercat să readucă Imperiul Roman de la creştinism la păgânism. A domnit puţin timp, pierzându-şi viaţa în timpul bătăliei de la Ctesiphon (Persia), în iunie 363. După venirea la conducerea imperiului, Iulian a încercat restaurarea credinţelor şi a practicilor păgâne, luând măsuri de persecutare a creştinismului. Astfel, la conducerea armatei şi a marilor unităţi administrative au fost instalaţi funcţionari păgâni. Aceştia aveau misiunea să reintroducă vechile practici, să refacă templele şi să le redea cultului. În acea vreme, la Durostor a avut loc o ceremonie la care au fost aduse jertfe tuturor zeilor, iar guvernatorul, bucuros că locuitorii cetăţii îl asiguraseră că zeii sunt cinstiţi la ei în toate zilele, a poruncit să fie chemaţi la masă toţi mai-marii aşezării.

Văzând această sărbătoare păgână, Emilian, locuitor al acelei cetăţi, a intrat în templu şi, luând un ciocan de fier, a răsturnat cu mâinile sale toţi idolii, sfărâmându-i în bucăţi. Apoi a răsturnat altarul lor, jertfele care erau înaintea lor le-a aruncat, a spart sfeşnicele şi a vărsat toate vasele. S-a denunţat singur şi a fost supus la chinuri pentru mărturisirea credinţei în Hristos. A fost bătut cumplit, iar în cele din urmă a fost aruncat în foc. Astfel a pătimit ca martir pentru Hristos, în ziua de 18 iulie.

Sfântul Emilian de la Durostor: soldat și mucenic pentru Hristos

Sfântul Emilian de la Durostor a trăit în secolul al IV-lea, în timpul împărăției lui Flaviu Claudiu Iulian (361-363), cunoscut ca Iulian Apostatul, pentru că a renunțat la creștinism și a încercat să restaureze păgânismul în Imperiul Roman. Sfântul Emilian era fiul prefectului Sabbatianus, din Durostor (astăzi Silistra, în Bulgaria), și era soldat în armata romană.

Sfântul Emilian a avut curajul să mărturisească credința sa în Hristos în fața persecuției păgâne. El a intrat într-un templu idolatru și a distrus toți idolii cu un ciocan de fier, răsturnând altarul. Pentru această faptă, el a fost prins și dus în fața vicarului Traciei, Capitolin, care l-a supus la chinuri cumplite. Sfântul Emilian a fost biciuit, ars cu foc și cuptor și aruncat în râu cu o piatră legată de gât. Însă, prin puterea lui Dumnezeu, el a scăpat nevătămat de toate aceste torturi. În cele din urmă, el s-a rugat lui Dumnezeu să îi primească sufletul și a adormit în pace în mijlocul focului.

Trupul său a fost luat de soția lui Capitolin, care era creștină, și a fost îngropat cu cinste. Moaștele Sfântului Emilian se află astăzi în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria), în Catedrala episcopală din Slobozia și în Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Drumul Taberei, București.

Sfântul Emilian este cinstit ca un mare mucenic pentru Hristos, care a arătat o credință neclintită și o dragoste jertfelnică pentru Dumnezeu. El este ocrotitorul celor care suferă nedreptate sau persecuție pentru credința lor.

Sfântul Cuvios Pamvo: pustnic și duhovnic

Sfântul Cuvios Pamvo a trăit în secolul al IV-lea, în Egipt. El s-a născut într-o familie bogată și nobilă, dar a renunțat la toate bunurile lumii pentru a se retrage în pustie. Acolo, el s-a nevoit sub îndrumarea unui bătrân pustnic numit Orsisie. El a dobândit multe daruri duhovnicești, cum ar fi harul vindecării, al profeției și al înțelepciunii. El a fost vizitat de mulți călugări și credincioși care îl căutau pentru sfat și mângâiere. Printre cei care l-au cunoscut pe Sfântul Pamvo se numără și Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahismului, care l-a lăudat pentru smerenia și dragostea sa.

Sfântul Pamvo a fost un model de asceză și de rugăciune neîncetată. El a spus: „Cel ce se roagă lui Dumnezeu cu inima curată, este mai presus de toate faptele bune”.

El a fost un părinte duhovnicesc pentru mulți ucenici, pe care i-a învățat să își păzească mintea de gândurile rele și să își îndrepte sufletul spre Dumnezeu.