Cei zece sfinți mucenici din Creta: Au răbdat cu bărbăție toate chinurile inimaginabile la care au fost supuși de păgâni
Sfinții 10 Muceniciei din Creta sunt exemple puternice de credință în Hristos, de rugăciune pentru cei care îi chinuiau și pentru întreaga lume chiar și în momentele de suferință ale lor. Sunt serbați în calendarul ortodox în data de 23 decembrie. Sfinții 10 Mucenici din Creta au pătimit pentru credința în Domnul Hristos, în vremea împăratului Deciu (251-253).
La fel ca și împăratul de la Roma, guvernatorul insulei Creta aflată în Marea Mediterană, îi prigonea cu asprime pe creștinii din acele locuri. El îi stânge pe cei care își mărturiseau credința și după ce-i tortura cu cele mai diavolești chinuri îi ucidea fără milă. Așa a ajuns în ghearele nemiloase ale oamenilor săi și dreptcredincioșii Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie, Evnichian, Zotic, Agatopus, Vasilide, Evarest și Pompie care trăiau cu frică de Dumnezeu și se nevoiau fiecare pe la casele lor.
Supuși la chinuri au răspuns cu curaj și bărbăție la toate torturile la care au fost supuși. Bătuți, târâți pe pământ, loviți cu pietre, batjocoriți, scuipați vreme de treizeci de zile ei nu au renunțat la Hristos și nici nu s-au lăsat impresionați de nebunia guvernatorului, care din când în când îi ispitea promițându-le scăparea în schimbul închinării aduse idolilor. Ei răspundeau cu bucurie, mulțumiri și rugăciuni pentru ospățul duhovnicesc, toate chinurile inimaginabile le primeau cu răbdare și bărbăție.
Păgânii dar și cei care credeau în Hristos fără să mărturisească se minunau de forța și puterea lor, de seninătatea cu care răbdau chinurile la care erau supuși. Doar chinuitori și guvernatorul nu erau impresionați ci mai degrabă se întărâtau și mai tare și îi chinuiau. Când s-au săturat să-i chinuie au decis să-i omoare lângă cetatea Alonium. Atunci mucenicii au început să se sfădească pe drum cine să fie ucis primul. Teodul cere să fie primul dintre ei, deoarece era cel mai bătrân dintre ei apoi toți pe rând să plece capul în fața călăului fără teamă și fără mâhnire.
Venind ei la locul de osândă, au făcut rugăciuni pentru cei care îi chinuiau și pentru întreaga lume astfel: „Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sângelui nostru pentru noi, pentru rudeniile noastre și prieteni și pentru toată patria, ca să scape din întunericul necunoștinței și cu ochi curați să vadă bună credință, să Te cunoască pe Ține, Lumina cea adevărată, O! Împărate Veșnic”.
În timp ce se rugau și aduceau slavă lui Dumnezeu, Sfinții Mucenici au fost decapitați iar sufletele lor se înălțau cu bucurie la Hristos.
După ce creștinismul a devenit o religie acceptată prin Edictul de la Milano din 312, Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, a găsit moaștele lor nestricate și cu mare cinste le-a dus în noua capitală a imperiului, și mult folos au adus credincioșilor și tuturor celor ce cereau mijlocire înaintea lui Hristos Dumnezeu.
Sfinții 10 Mucenici din Creta au la noi în țară sfinte moaște pentru închinarea credincioșilor la Catedrala Mitropolitană din Iași alături de Moaștele Sfintei Parascheva.
