Sfânta Cuvioasă Eufrosina. 38 de ani a trăit într-o mănăstire de monahi, fără ca cineva să știe că este femeie
Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în secolul al V-lea, în Alexandria Egiptului, fiind fiica unui om bogat și nobil, pe nume Pafnutie. Deși era frumoasă și avea multe oferte de căsătorie, ea a dorit să se dedice lui Hristos și să trăiască în feciorie. Pentru a scăpa de presiunea tatălui ei, care o voia măritată cu un tânăr ales de el, ea a fugit de acasă și s-a refugiat într-o mănăstire de călugări, dându-se drept bărbat și luând numele de Smaragd. Acolo a petrecut 38 de ani în post, rugăciune și ascultare, fără ca nimeni să-i cunoască adevărata identitate. Abia pe patul de moarte, ea și-a dezvăluit tatălui ei, care venise să o viziteze, că este fiica lui pierdută. Pafnutie a rămas uimit și emoționat de această revelație, și a rămas în chilia fiicei sale până la sfârșitul vieții sale. Sfânta Eufrosina este prăznuită ca ocrotitoarea femeilor și a celor care doresc să se căsătorească.
Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria în vremea împăratului Teodosie cel Mic (sec V). Ea a fost rodul stăruinței în rugăciune către Dumnezeu a părinților ei, care i-a binecuvântat cu nașterea de prunci după o vreme îndelungată. La vârsta de 12 ani, Eufrosina a devenit orfană de mamă rămânând sub ocrotirea tatălui său, Pafnutie. Împlinind vârsta de 18 ani sși nevrând să se căsătorească, Eufrosina a părăsit în taină casa părintească și, îmbrăcând haine bărbătești, a intrat într-o mănăstire de monahi. Starețul a primit-o, punând-o sub ascultarea părintelui Agapit.
Până la sfârșitul vieții sale – vreme de 38 ani -, Sfânta Eufrosina avea să trăiască în aceast așezământ monahal, dobândind o viață duhovnicească îmbunătățită, fără ca cineva să cunoască faptul că este femeie.
Dumnezeu a rânduit în chip minunat ca tatăl sfintei, Pafnutie, să vină în această mănăstire pentru a primi sfaturi duhovnicești, în vremea când aceasta se apropia de obștescul sfârșit. Starețul i-a îndrumat pașii tocmai către cuvioasă, care, în tot acest timp, fusese cunoscută ca monahul Smaragd. Recunoscându-și tatăl, care i-a împărtășit acesteia durerea pentru fiica pierdută în urmă cu atâta timp, cuvioasa l-a îndemnat să nu deznădăjduiască, pentru că își va vedea din nou fiica. Sfânta Eufrosina i-a spus atunci tatălui său să revină în mănăstire peste trei zile.
Când Pafnutie a venit din nou, Sfânta Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, sfânta i-a mărturisit lui Pafnutie că este fiica sa. Pafnutie a fost marcat atât de profund de această întâmplare minunată încât, după moartea fiicei sale, a hotărât să îmbrace el însuși haina monahală, trăind în această mănăstire până la sfârșitul vieții.
