Avocatul lui IPS Teodosie solicită Parchetului și DNA eliminarea tuturor „probelor video” depuse în urma înregistrărilor

Spread the love

Într-un document remis PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DNA – Structura teritorială Constanța, parvenit din surse și redacției ActiveNews, celebra Societate Civilă de Avocați CUCULIS & Asociații solicită excluderea parțială a probatoriului aflat la Dosarul cauzei penale constituite, după părerea noastră, fraudulos, împotriva Ierarhului BOR, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Concret, se solicită eliminarea probelor obtinute in mod nelegal si administrate in mod nelegal dar si obtinute in mod neloial cu incalcarea legii, respectiv a inregistrarilor audio-video ale „martorului” Leascu Petrica, folosite de angajati ai publicației cu evidente tente anticreștine Recorder, întregistrări despre care, într-o răsturnare de situație, fostul preot afirmă că au fost alterate și editate de editorii Recorder, pe care tocmai a anunțat că îi dă în judectaă împreună cu CTP cu tot, arată activenews.ro.

Reamintim că, încălcând prezumția de nevinovăție, Vasile Bănescu de la Patriarhie a susținut că filmările care acum se dovedesc a fi falsificate „nu lasă loc de interpretări”, considerând că IPS Teodosie este vinovat de o imagiară corupție care ar fi constat în faptul că accepta să mituiască persoana provocatoare în cauză pentru a se repara acoperișul Palatului Arhiepiscopal, distrus în urma unui incendiu suspect.

Între MOTIVELE oferite de Avocatul Cuculis, se evdidențiază că, „în fapt: Martorul PETRICA LEASCU, un veritabil colaborator al parchetului DNA in prezenta cauza, asa cum vom arata mai jos (si care ar trebui in mod evident cercetat pentru o fapta penala reprezentat de traficul de influenta), in mod prezumtiv si-ar fi montat sau i-ar fi fost montata tehnica de inregistrare neautorizata asupra acestuia si s-ar fi deplasat in doua randuri repetate in cadrul Arhiepiscopiei Tomisului in palatul Arhiepiscopal, unde, dupa mai multe “promisiuni” adresate catre interlocutorul acestuia sibazandu-se pe faptul ca persoana catre care se indreptau aceste promisiuni este neatenta, pretinde ca ar fi obtinut “un raspuns ferm si pe deplin inteles si asumat”, prin care Arhiepiscopul Tomisului ar fi fost de acord cu plata unei sume de bani contra unei interventii pe care faptuitorul Petrica Leascu ar fi facut-o pe langa SECRETARIATUL PENTRU CULTE.”

De plano, proba regasita la dosarul penal este una ilegala per se dar si toate probele ce deriva din aceasta,  conform art. 102 alin. (4) Cod Procedura Penala, ca probe derivate.”, se spune în argumentația avocatului Cuculis.

Motivam cererea noastra de excludere a acestor probe, avand in vedere ilegala dar si neloiala adunare a acestora, urmand ca in fine sa observati ca si daca acestea ar face corp comun cu dosarul pe viitor, ele nu sunt apte sa clarifice niciuna dintre acuzatiile ce sunt aduse IPS Teodosie, ba chiar mai mult ele sunt lipsite de relevant in ceea ce il priveste pe acesta.

1. Cu privire la neloiala administrare a probelor:

Veti observa ca in art. 101 din Codul de Pr. Penala acesta se refera la principiul loialității administrării probelor

(1) Este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe.

Lesne de inteles prin raportare la art. 101 alin. 3 teza a 2-a “sau altor persoane care acționează pentru acestea” ca teza “OPRIRII” la care se refera art. 101 alin. (1) din Codul de Procedura Penala, se extinde in mod evident si catre orice alte persoane care pleaca la drum cu credinta ca vor actiona pentru scopul parchetului in vederea “devoalarii” anumitor elemente de fapt ce se traduc in elemente infractionale, pe scurt, descoperirea de infractiuni.

Ori, in conditiile in care textul de lege este unul cat se poate de clar in ceea ce priveste interzicerea unor asemenea practici si raportat la continutul pretinselor probe (inregistrarea audio-video), veti observa ca acestea se grefeaza pe ceea ce legea interzice si anume “promisiuni” facute de catre instigatorul LEASCU PETRICA in vederea obtinerii anumitor probe de la persoana vizata de inregistrare, aceasta situatie duce la stabilirea in mod evident a neloialei strangeri dar si administrari a probei.

Martorul LEASCU PETRICA se comporta ca un veritabil instrument al parchetului asa cum reise si din inregistrarea pe care a pus-o la dispozitia dvs.

Observam in extenso ca acesta se pregateste, isi premediteaza actiunile, monteaza dispozitivele de inregistrare si se comporta exact ca un organ de cercetare penala in scopul strangerii unor dovezi ce in alte situatii ar fi putut fi legale daca ar fi urmat o anumita procedura.

Astfel, amintim aici cu titlu de retrospectie si decizia CCR 51/2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, care inlatura sintagma „ori de alte organe specializate ale statului”, fapt ce vine si exclude “de plano”, posibilitatea ca asemenea persoane sa poata strange probe in felul acesta neloial. Totusi, trebuie sa avem in vedere si urmatoarele aspecte:

Textul de lege de la art. 139 alin. (3) Cod Pr. Penala urmeaza a se interpreta in scopul in care acesta a fost gandit de catre leguitor si anume: “Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții.”

– Astfel, apare ca lipsit de logica juridica si prin analiza facuta de catre ICCJ in HP 64/2023 ca un simplu cetatean sa poata sa inregistreze neautorizat fiind de catre un judecator orice doreste si sa-l propuna ca si proba ulterior unui procuror iar un organ de cercetare penala sa fie obligat sa obtine de la instanta de judecata pentru acelasi colaborator, un mandate de la instanta.

De observat astfel este decizia 64/2023 in H.P, pronuntata de catre ICCJ dar si argumentele aduse de catre aceasta.

S-a apreciat ca:

” În procedura prevăzută de articolul 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, precum și de articolul 150 alin. (5) din Codul de procedură penală, sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeași natură emis anterior, aceste dispoziții legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 din Codul de procedură penală.”

In extras al deciziei HP 64/2023, este de precizat si:

186. În ceea ce privește interpretarea teleologică se constată că scopul reglementării art.148 alin. (3) din Codul de procedură penală este oferirea unei protecții ridicate persoanei vizate de ancheta penală, în considerarea  caracterului deosebit de invaziv al metodei de cercetare speciale constând în folosirea unei persoane, investigator sau colaborator, pentru obținerea de date și informații cu privire la comiterea unei infracțiuni, prin efectuarea de fotografii, înregistrări video sau audio de către aceasta.

187. Investigatorul sub acoperire sau colaboratorul poate purta dispozitive de înregistrare, aspect care reiese fără echivoc din dispozițiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, însă doar în condițiile în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că se respectă o proporționalitate între gravitatea ilicitului penal suspectat și ingerința puternică în viața privată (investigatorul ori colaboratorul, participând la ancheta penală ca interlocutori ai persoanei vizate de aceasta au, ab initio, posibilități sporite de a determina, de a surprinde, de a ocaziona, de a culege date și informații, chiar fără a depăși limitele unei anchete pasive, prin comparație cu un obiect sau o altă persoană care poartă tehnică de supraveghere fără cunoștința sa).

188. Prin urmare, scopul urmărit de legiuitor, acela de a acorda o protecție efectivă și adecvată vieții private a persoanei suspectate de comiterea unei infracțiuni, în situația efectuării de înregistrări video sau audio de către un investigator sau colaborator, nu poate fi atins în măsura în care judecătorul de drepturi și libertăți, la momentul emiterii mandatului de supraveghere tehnică, în condițiile art. 139 din Codul de procedură penală, nu a cunoscut folosirea investigatorului sub acoperire ori a colaboratorului și, în consecință, nu a avut posibilitatea de a analiza legalitatea și oportunitatea efectuării de fotografii, înregistrări video sau audio de către acesta.

189. Limitările aduse drepturilor fundamentale ale persoanelor trebuie să se supună testului necesității, proporționalității și subsidiarității, motiv pentru care orice restrângere trebuie să aibă loc în condiții stricte și, în speță, autorizate de judecătorul de drepturi și libertăți.

190. Folosirea unor astfel de metode speciale de supraveghere sau cercetare implică un nivel ridicat de ingerință în viața privată a unei persoane, aspect care face necesară trimiterea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale cu privire la importanța controlului exercitat de un magistrat independent (judecătorul) în cauzele în care se impun astfel de măsuri.

Ori, textul de lege de la 139 alin. (3) Cod Pr. Penala, urmeaza a fi interpretat in sensul in care inregistrarile la care se refera acesta pot fi inregistrari de natura SPONTANTA ori CVASI-SPONTANA si nu inregistrari obtinute in urma unei premeditari sau razbunari planuite sau chiar mai mult decat atat asa cum este cazul de fata, lucrand in interesul organului de cercetare penala tinand cont de faptul ca pretinsul denuntator si martor in acelasi timp cu numele sau PETRICA LEASCU NU AVEA CALITATEA DE PARTE IN ACEST DOSAR si prin urmare nu putea sa foloseasca acele inregistrari in scop legitim considerandu-se chiar el o persoana vatamata ci acesta a actionat ca UN TRIMIS al parchetului in sensul interzis de catre lege.

Astfel, nu putem aprecia ca in cazul unui organ de urmarire penala sau al unui colaborator sau investigator al politiei este necesara pentru respectarea legalitatii, obtinerea unui mandat de la judecatorul de drepturi si libertati iar pentru a efectua aceeasi operatiune de catre o persoana care nu are nicio calitate si niciun interes in cauza, se poate fara nicio formalitate.

La fel de bine pentru eludarea acestor prevederi referitoare la inregistrarea anumitor aspecte, parchetul ar putea sa foloseasca colaboratori “fara urma”, in sensul in care acestia sa primeasca indicatii in mod verbal si fara ordonanta de autorizare si atunci in mod evident nu ar putea sa fie considerate “autorizate” iar ele sa eludeze dispozitiile legii aducand probe nelegale si neloiale la dosar, lucru care este total prohibit. Aceasta ipoteza o consideram valabila aici bazandu-ne pe piesele dosarului si faptul ca succesiunea acestora duce exact catre aceasta ipoteza.

2. Cu titlu de practica judiciara si concluzionand la eliminarea probelor indicate mai sus, trebuie sa facem diferenta clara pe care o si face de altfel art. 139 Cod Pr. Penala, intre persoana interesata sa-si inregistreze propriile convorbiri atata vreme cat chiar ea este parte vatamata in analiza cu ipoteza inregistrarii ambientale facute de catre o persoana ce nu are nicio calitate in dosar.

Astfel (ÎCCJ, Secția Penală, încheierea nr. 578 din data de 27 septembrie 2022 a completului de 2 judecători de cameră preliminară), arata si califica ca legale inregistrarile partii, in contextul in care aceasta este parte vatamata in cauza:

“- Înalta Curte – Completul de doi judecători de cameră preliminară a reținut că in cauza de față, se constată că înregistrarea a fost realizată de persoana vătămată B cu telefonul mobil, a fost transcrisă de organul judiciar și depusă la dosarul de urmărire penală, existând în același timp și suportul optic care a fost pus la dispoziția inculpatului, la cererea acestuia, și, astfel cum a reținut și judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță, inculpatul nu a contestat că unul dintre interlocutori este persoana vătămată. De altfel, și persoana vătămată a confirmat în fața judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță că a efectuat înregistrarea personal.

Conform actelor existente la dosarul de urmărire penală, nu există niciun motiv pentru a se constata nelegalitatea înregistrărilor efectuate de către persoana vătămată, prin criticile invocate, inculpatul A urmărind, de fapt, să supună atenției împrejurarea că a fost pusă în pericol acuratețea și fiabilitatea probei, însă aceste aspecte nu se analizează în procedura din fața judecătorului de cameră preliminară, ci intră în atribuțiile instanței de judecată competente să soluționeze fondul cauzei.

Față de toate aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte – Completul de doi Judecători de cameră preliminară a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul susmentionat.”

Chiar și așa, apreciem că pentru a putea fi considerate mijloace de probă administrate în mod loial, se impune ca părțile să adopte o poziție pasivă în conducerea firului discuțiilor, în sensul de a nu regiza convorbirea cu scopul de a-și preconstitui probe în eventualitatea unui proces penal, prin formularea unor întrebări și răspunsuri care să provoace la obținerea de probe, aceasta deoarece probele trebuie să fie caracterizate de obiectivitate într-o măsură determinantă, să exprime în mod liber adevărul.

In speta de fata, lucrurile nu stau asa ci din contra, asistam la un dialog intre Arhiepiscopul Tomisului si un veritabil faptuitor al unor infractiuni pentru care acum ar fi trebuit sa fie urmarit penal.

În caz contrar, apreciem că se conferă posibilitatea oricărei persoane care justifică un interes judiciar, de cele mai multe ori reprezentat de îmbunătățirea propriei situații juridice în cauzele penale în care este cercetată, să denunțe o infracțiune și să efectueze o anchetă privată prin care să contribuie la tragerea la răspundere penală a persoanelor denunțate, iar apoi rezultatele obținute să le pună la dispoziție organelor de anchet, aspect pe care l-am analizat in extensie mai sus.

O speta care este identica cu situatia noastra este redata prin încheierea nr. 867/2016 din data de 05 decembrie 2016, a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Timiș, prin care s-au exclus înregistrările efectuate în mediul ambiental de un martor.

” Astfel, „înregistrarea efectuată de martorul L.O., deși putând fi efectuată (…) în cadrul dosarului penal fără să fi fost necesară autorizarea judecătorului de drepturi și libertăți, (…) încalcă principiul loialității administrării probelor, din perspectiva circumstanțelor și a modului în care a acționat martorul L.O. Având în vedere calitatea lui de polițist, fiind coleg cu persoana vătămată, locul în care a efectuat înregistrarea și anume un post de poliție, dar și modul în care a acționat, în scopul strângerii de probe rezultă că, deși reiese din actele dosarului că discuția a purtat-o amical, acesta în realitate s-a comportat ca un organ de cercetare penală mascat, urmărind să obțină probe în cauza penală care îl privea pe colegul său, persoana vătămată B.D.”

Încălcarea principiului loialității în administrarea probelor este analizat si de data recenta de catre ICCJ asa cum aratam mai jos:

” Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în situația în care instnața constată că există indicii ale încălcării principiului loialității în administrarea probelor la debutul urmăririi penale de către procurorul anchetator, aspect care împiedica stabilirea situației de fapt, se impune soluția de achitare a inculpatului. (Decizia penală nr. 59 din 26 iunie 2023, pronunțată de Completurile de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție)”

Avand in vedere cele precizate “supra”, tinand seama de faptul ca eminamente probele a caror inlaturare se cere sunt ILEGALE si nu sunt apte sa fie folosite in cadrul unui dosar penal, va solicitam ca in raport de dispozitiile art. 102 Cod Pr. Penala sa dispuneti eliminarea acestor probe, orice alta solutie nefiind apta decat sa incalce profund drepturile persoanei inculpate in cauza cu privire la IPS PETRESCU TEODOSIE si desigur sa atraga o nerespectare a dispozitiilor legale.”, conchide solicitarea făcută de avocatul Adrian Călin Cuculis pentru IPS Teodosie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *