Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă: Singura amintire prețioasă care se păstrează din viața pământească a Născătoarei de Dumnezeu – VIDEO

Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă este sărbătoarea care ne amintește de aducerea cinstitului brâu în cartierul Halkopratia din Constantinopol, în zilele împăratului bizantin Justinian cel Mare. Maica Domnului a făcut multe minuni prin Cinstitul său Brâu și face și în prezent aducând vindecare celor care suferă de cancer și oferă ajutor femeilor care nu pot avea copii. Acest eveniment este sărbătorit în calendarul ortodox în data de 31 august.

Cinstitul Brâu al Născătoarei de Dumnezeu a fost țesut de însăși Fecioara Maria din fire împletite din păr cămilă. Cu acest brâu a fost acoperit pântecele Maicii Domnului atâta timp cât l-a purtat în acesta pe Mântuitorul Hristos până la nașterea Sa. Apostolul Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, a primit Sfântul Brâu ca dovadă a învierii și ridicării ei cu trupul la cer de către Mântuitorul Hristos.

„Prea Sfântă Curată și Neîntinată Fecioară, urcându-te la ceruri, cu mâna ta ai dăruit Apostolului Toma, Preasfântul tău Brâu”, psalmodiază Biserica în troparul sărbătorii Punerii în raclă a Cinstitului Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Două femei evlavioase din Ierusalim au făgăduit că vor păstra cinstitul Brâu. Maica Domnului, cu puțin înainte de adormirea sa, i-a cerut Sfântului Evanghelist Ioan să împartă acestora și cele două veșminte ale sale. După Adormirea Macii Domnului, Sfântul Apostol Toma a dăruit acestora și Cinstitul Brâu pe care îl primise în dar de la Maica Domnului. Misiunea de păstrare, din generație în generație, a continuat-o o fecioară evlavioasă ce provenea din această familie.

Încă din vechime, creștinii au arătat evlavie pentru lucrurile care au aparținut Mântuitorului, Maicii Domnului sau sfinților. Multe dintre acestea au fost păstrate cu sfințenie, fiind așezate în locuri de cinste, iar uneori s-au ridicat biserici pentru păstrarea și cinstirea lor. Așa s-a întâmplat cu Veșmântul Maicii Domnului, cu cinstitul ei Omofor, cu Brâul Maicii Domnului. Până în secolul al IV-lea Brâul Maicii Domnului s-a păstrat la Ierusalim și este singura amintire prețioasă care se păstrează din viața pământească a Născătoarei de Dumnezeu.

În timpul domniei împăratului Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, a avut loc mutarea cinstitului Brâu în Constantinopol. Brâul Maicii Domnului a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol și a fost așezat într-o raclă de aur, în biserica închinată Născătoarei de Dumnezeu, numită Halkopratia și zidită de împăratul Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450). Pe 31 august, împăratul Arcadie a așezat Cinstitul Brâu într-o raclă foarte frumoasă, pe care a numit-o „racla sfântă”, pentru a proteja capitala Imperiului și pe locuitorii acesteia de orice atac ostil, de orice nenorocire și uneltire demonică.

Sfântul Brâu s-a păstrat în racla pecetluită mai întâi în biserica Sfinților Apostoli, apoi în Biserica Preasfintei Născătoare din Vlaherne, ce o ridicase împărăteasa Pulheria. Această raclă nu s-a deschis până în zilele împăratului Leon cel înțelept (886-912). Soția împăratului Leon, Zoe, pe când era foarte bolnavă, a visat-o pe Născătoarea de Dumnezeu, iar Maica Domnului i-a spus împărătesei că trebuie să îl convingă pe Patriarh să scoată Sfântul Brâu din chivotul unde era păstrat încă din secolul al IV-lea. Când au pus Brâul peste împărăteasa bolnavă, ea s-a vindecat îndată. Ca semn de recunoștință și trăind o viață virtuoasă, împărăteasa a împodobit Brâul brodându-l cu fir de aur și l-a reașezat în racla în care-l pusese Arcadie. Părinții de la Mănăstirea Vatoped, loc în care se păstrează astăzi o mare parte din Brâul Maicii Domnului, spun că această structură de aur, care a fost adăugată Cinstitului Brâu, a fost cea care a făcut posibilă păstrarea până în ziua de astăzi a acestuia deoarece firul de aur, care a fost adăugat, a dat o structură de rezistență țesăturii care peste veacuri ar fi putut să se strice. În a doua parte a secolului al XII-lea, Sfântul Brâu a fost tăiat în fragmente, iar fragmentele au fost dăruite mai multor biserici din Constantinopol.

În veacul al XII-lea, sub împăratul Manuil I Comnenul (1143-1180) s-a stabilit oficial sărbătoarea punerii în raclă a cinstitului Brâu al Maicii Domnului pe 31 august. În vechime, Sfântul Brâu se sărbătorea odată cu Așezarea Veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, pe 2 iulie. După cucerirea Constantinopolului de către cruciați, în timpul celei de-a patra cruciade, în 1204, unele bucăți au fost furate de cetele de barbari și mutate în Apus. Din fericire, nu s-au pierdut toate. În urma cruciadei, două bucăți din Cinstitul Brâu a ajuns în Franța și astăzi se păstrează în biserica Le Puy-Notre-Dame.

Conform unei tradiții, Ioniță Caloian, biruind pe Alexios Anghelos al III-lea, ia din Constantinopol ca pradă de război o bucată din Cinstitul Brâu, pentru ca aceasta să fie dăruită în veacul următor mănăstirii Vatoped, de către cneazul sârbilor Lazăr I Hrebeljanović 1372-1389. Conform unei alte tradiții Împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355), care a avut o dragoste deosebită față de Marea Mănăstire Vatoped, așa cum reiese din mai multe mărturii, a dăruit Mănăstirii o parte din Brâul Maicii Domnului.

Între anii 1512 și 1520, domnitorul Țării Românești, Neagoe Basarab, a înnoit incinta mănăstirii Vatoped și a construit un paraclis cu hramul „Brâul Maicii Domnului”. Acesta a fost reparat în 1794 tot cu ajutoare românești, iar în secolul al XIX-lea, România a dăruit paraclisului o nouă catapeteasmă (peretele cu icoane care acoperă Sfântul Altar). De asemenea, racla de argint în care se păstrează Brâul la mănăstirea Vatoped a fost confecționată în secolul al XVIII-lea în Țara Românească. Este vorba de fapt numai despre o parte din Brâu, pentru că alte două părți ale acestuia au fost dăruite în anul 1522 mănăstirii de maici Kato Xenias, situată la 50 km de Volos (Grecia)

În timpul stăpânirii otomane, părinți din mănăstirea Vatoped au făcut procesiuni cu Cinstitul Brâu în Creta, Macedonia, Tracia, Constantinopol și Asia Mică pentru sfințirea și sprijinul celor înrobiți și izbăvirea de orice boală primejdioasă. În anul 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Țara Românească pentru îndepărtarea ciumei.

Mănăstirea Dionisiu deține o mică parte din Sfântul Brâu al Maicii Domnului pe care călugării de aici l-au primit de la Mănăstirea Vatoped în schimbul unui deget de la mâna dreaptă al Sfântului Ioan Botezătorul.

O altă mică parte a Cinstitului Brâu se află la Zugdidi, în Georgia adusă de fiica împăratului bizantin Roman, căsătorită cu împăratul georgian Abuchaz. Aceasta, vindecându-se prin atingerea Brâului, a luat cu ea în noua ei patrie o parte din Cinstitul Brâu. La porunca Țarului Rus Alexandru I, la Zugdidi, în Mingrelia, s-a ridicat o frumoasă biserică, în care se păstrează cu evlavie partea din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, spre vindecare de grele suferințe.

În anul 1522, doua părți ale cinstitului Brâu au fost dăruite mănăstirii de maici Kato Xenia (situată la 50 km de Volos, Grecia) în timpul unei mari epidemii de ciumă. Imediat după aducerea cinstitului Brâu, oamenii s-au însănătoșit. Racla cu Brâul Maicii Domnului de la mănăstirea Kato Xenia s-a aflat la Iași (2001) cu ocazia hramului Sfintei Parascheva. Peste un milion de credincioși au cinstit atunci Brâul Maicii Domnului, împreună cu moaștele Sfintei Parascheva, apoi la Alba Iulia 2007, la Constanța în anul 2008.

Sfântul Brâu are harul special de a tămădui lipsa de rod a pântecelor femeilor căsătorite, precum și bolile de cancer, printr-o panglică oferită de mănăstirea Vatoped credincioșilor și cu care femeile sterpe și cei bolnavi ajung să se încingă. Această panglică este binecuvântată și așezată timp de 40 de zile pe Sfântul Brâu. Bolnavul trebuie să se încingă cu brâulețul pentru o perioadă de timp, trăind în pocăință, spovedindu-se, rugându-se și împărtășindu-se cu Sfintele Taine. În acest fel trebuie să viețuiască și soții care doresc prunci, ținând însă pe deasupra post și înfrânare trupească pe perioada purtării brâulețului.

Cinstitul Brâu al Maicii Domnului a ajutat la încetarea mai multor epidemii: în 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Țara Românească pentru îndepărtarea ciumei, în 1871 sultanul turc sub a cărui protecție se găsea Muntele Athos după căderea Constantinopolului a dus Brâul în țara sa pentru îndepărtarea holerei, iar în 1894 acesta a fost dus la Kios, pentru a înlătura epidemia care lovise plantațiile de lămâi și portocali.

În toamna anului 2011, Sfântul Brâu al Maicii Domnului de la mănăstirea Vatoped a fost dus în Rusia în mai multe orașe: mai întâi în Sankt Petersburg, apoi în Ekaterinburg, Norilsk, Vladivostok, Krasnoyarsk, Tyumen, Nizny Novgorod, Diveyevo, Saransk, Samara, Volgograd, Rostov-pe-Don, Stavropol, Kaliningrad, iar la final Moscova.

La 10 luni după ce Brâul Maicii Domnului a fost adus în Rusia, în mai multe regiuni unde Brâul a fost pus spre închinare s-a observat o adevărată creștere a natalității: maternitățile sunt arhipline, iar pe culoarele centrelor de consultare a femeilor întâlnești un număr impresionant de viitoare mame. Presa regională prezintă în același timp diferite istorii cu final fericit și asemănătoare între ele: familiile fără copii, după ce s-au atins de Brâu, au zămislit copiii mult-așteptați.