19 Octombrie: Miracolul care a uimit Galileea – Iisus a înviat fiul văduvei din Nain

Unul dintre momentele remarcabile din viaţa lui Iisus Hristos este relatat în Evanghelia după Luca şi descrie învierea fiului unei văduve din localitatea Nain. Biserica celebrează în această duminică, 19 octombrie, miracolul făcut de Iisus Hristos în Nain, o cetate din Galileea.

Povestea începe în momentul în care Iisus şi ucenicii săi merg spre cetatea Nain, în Galileea. Împreună cu ei se afla şi o mulţime mare. Apropiindu-se de poarta cetăţii, cei prezenţi au dat peste o procesiune funerară: ieşea din cetate sicriul unui tânăr, fiul unic al mamei lui — şi femeia era văduvă. Dincolo de durerea pierderii fiului, starea ei socială era extrem de fragilă în contextul cultural al vremii — fără soţ şi fără fiu, femeia rămânea practic lipsită de susţinere.

Evenimentul biblic care a zguduit convingerile locuitorilor cetățenii, îi are în centrul pe o femeie văduvă și fiul acesteia, care decedase. Iisus din Nazaret, însoțit de ucenicii Săi și de o mulțime numeroasă, se apropia de poarta cetății Nain. Fix în acele momente, pe poarat cetățenii ieșea un convoi funerar. Cel care era dus la mormânt era un tânăr, singurul fiu al mamei sale văduve. În contextul social al epocii, pierderea unicului fiu nu însemna doar o durere sfâșietoare, ci și condamnarea la o viață de sărăcie și lipsă de sprijin pentru mamă.

Scena de la poarta orașului, cu văduva plângând în mijlocul mulțimii compătimitoare, l-a impresionat profund pe Iisus. Văzând suferința femeii, El i s-a adresat cu un simplu și cutremurător apel: „Nu plânge!”. Iisus s-a apropiat de sicriul în acre era așezat trupul și l-a atins. Apoi, El s-a adresat direct defunctului: „Tinere, ție îți zic, scoală-te!” Conform relatării biblice, tânărul s-a ridicat în șezut și a început să vorbească. După facerea miracolului, Iisus l-a încredințat imediat mamei sale.

Martorii oculari au fost cuprinși de un amestec de frică și uimire. Au început să Îl slăvească pe Dumnezeu, declarând: „Un mare prooroc s-a ridicat între noi!” și „Dumnezeu a cercetat pe poporul Său!”Vestea despre acest eveniment extraordinar – învierea unui om în public, în fața unei mulțimi – s-a răspândit rapid în toată Iudeea și în regiunile învecinate. Astfel, oamenii și-au întărit convingerea că Iisus era deținătorul unei puteri unice, capabilă să învingă chiar și moartea. Actul a fost perceput nu doar ca o manifestare de compasiune divină față de o mamă singură, ci și ca o demonstrație a autorității Sale supreme.

Minunea de la Nain are o valoare simbolică puternică: nu doar că tânărul a revenit la viață, dar, într-un context istoric în care femeile rămâneau complet vulnerabile fără sprijinul unei familii, gestul lui Iisus a reprezentat și o restaurare a demnității și speranței unei mame. De aceea, episodul este adesea amintit în predici și texte religioase ca un exemplu de iubire milostivă, dar și ca dovadă a puterii vieții asupra morții.

Învierea fiului văduvei din Nain este considerată una dintre cele trei mari minuni prin care Iisus a înviat oameni din morți, alături de învierea fiicei lui Iair și a lui Lazăr din Betania. În ordinea relatărilor biblice, aceasta este prima înviere publică pe care o face, marcând un moment important în misiunea sa mesianică. Minunea din Nain – spre deosebire de alte episoade — nu a fost cerută. A fost un act spontan, izvorât din compasiune față de suferința mamei.Potrivit Evangheliilor, Iisus a săvârșit zeci de minuni: vindecări de boli incurabile, alungarea demonilor, potolirea furtunii pe mare, înmulțirea pâinilor și a peștilor sau umblarea pe apă. Aceste fapte aveau dublu rol: pe de o parte, demonstrau puterea Lui asupra naturii, a bolii și a morții, iar pe de altă parte, transmiteau un mesaj spiritual — chemarea la credință și speranță.